Angina pectorala-cauze si tratament

Angina pectorală este terminologia folosită pentru a descrie durerea toracică ce apare în cazul în care raportul dintre necesarul și consumul miocardic de oxigen este scăzut. Astfel, o regiune a miocardului primește mai puțin oxigen decât are nevoie pentru desfășurarea proceselor sale metabolice și, prin urmare, a funcției sale, ceea ce cauzează apariția unor simptome precum angină pectorală și dispnee. Angina pectorală reprezintă, așadar, o manifestare a bolii cunoscută sub numele de cardiopatie ischemică. Angina pectorală poate fi stabilă, atunci când apare de fiecare dată într-un anumit context (în condiții de efort, stres psihic) sau instabilă, atunci când pentru apariția ei nu se poate identifica o cauză declanșatoare (de obicei apare și în repaus și reprezintă un semn de gravitate al ischemiei miocardice). Apare cu frecvență mai mare la bărbați și la persoane cu vârsta peste 50 de ani.

Cauzele anginei pectorale

Cea mai frecventă cauză de angină pectorală este îngustarea arterelor coronare, adesea prin depuneri de lipide în pereții acestora, proces numit ateroscleroză. Arterele coronare sunt cele care vascularizează inima, îngustarea acestora determinând reducerea cantității de sânge oxigenat ce ajunge la miocard și apariția ischemiei. Factorii de risc pentru apariția aterosclerozei cuprind: hipertensiune arterială, nivel crescut al colesterolului seric, fumatul, diabetul.
O altă cauză de îngustare a arterelor coronare o reprezintă spasmul coronarian (angină Prinzmetal).

Semne și simptome în angina pectorală

Durerile în regiunea toracică pot fi determinate de un număr mare de factori, astfel încât nu orice durere toracică reprezintă angină pectorală. Durerea anginoasă prezintă o serie de caracteristici definitorii: apare în regiunea retrosternală sau pe întreaga suprafață toracică anterioară, fiind o durere difuză (nu în punct fix), poate iradia în umăr, braț, gât, mandibulă.

De asemenea, poate apărea sau iradia posterior, interscapular sau în epigastru. De cele mai multe ori durerea anginoasă nu apare și nu iradiază mai sus de mandibulă sau mai jos de epigastru. Apariția ei este, în fazele inițiale, cauzată de efort sau de emoții puternice (angină stabilă), în fazele avansate apărând și în repaus (angină instabilă). Durează de obicei 1-5 minute, fiind ameliorată de întreruperea activității fizice, dacă acesta a fost elementul declanșator sau de nitroglicerină administrată sublingual. Are caracter constrictiv, fiind adesea descrisă ca o apăsare sau ca o ,,gheară” și poate fi însoțită de alte simptome, precum: dispnee, greață, anxietate.

Ischemia miocardică nu este obligatoriu însoțită de angină pectorală, în unele situații dispneea, greața sau starea de leșin fiind singurele simptome. De asemenea, ischemia miocardică poate fi asimptomatică. Durerea de tip anginos este adesea absentă la pacienții diabetici cu ischemie miocadică.

Complicațile anginei pectorale

Cea mai gravă complicație a anginei pectorale este infarctul miocardic acut. Acesta este cauzat de obstrucția totală sau aproape totală a unei artere coronare sau a unei ramuri a acesteia. Partea din miocard vascularizată de artera obstruată nu primește oxigen și, dacă nu se intervine rapid, se necrozează și își pierde ireversibil funcția. Durerea din infarctul miocardic are caracteristici asemănătoare durerii anginoase, cu deosebirea că este mai intensă decât aceasta (la aceeași persoană), apare de multe ori în repaus, durează mai mult de 20 de minute și nu cedează la nitroglicerină administrată sublingual.
O altă complicație a ischemiei miocardice este reprezentată de aritmii ce pot fi uneori amenințătoare de viață.

Diagnosticul de angina pectorala

În diagnosticarea ischemiei cardiace pot fi utile examenul clinic, de laborator (pentru evaluarea factorilor de risc cardiac: colesterolemie, proteina C reactivă etc.) și electrocardiograma. Acestea nu constituie însă, de cele mai multe ori, un diagnostic de certitudine. Electrocardiograma în repaus poate fi normală între crizele anginoase. De asemenea, modificările de repolarizare ce apar în ischemia cardiacă sunt sugestive dar nespecifice, deoarece pot apărea și în alte situații, precum afecțiuni pericardice sau valvulare.

Proba de efort este una dintre cele mai folosite metode pentru diagnosticul de certitudine și evaluarea prognosticului ischemiei miocardice. Aceasta constă în provocarea, prin efort fizic, a creșterii necesarului de oxigen al miocardului și monitorizarea pacientului, urmărind apariția simptomelor ischemiei și modificărilor EKG. Proba se întrerupe atunci când apar aceste manifestări.
Coronarografia poate fi folosită pentru a detecta obstrucțiile coronariene severe, dar nu detectează modificări ale peretului vascular sau procesele de ateroscleroză ce nu obstruează lumenul.

Tratament anginei pectorale

Pentru tratarea anginei pectorale se folosesc medicamente precum: nitrați (nitroglicerină, nitrați cu durată lungă de acțiune), beta-blocante (exemple: metroprolol, nebivolol, propranolol), blocante de canale de calciu (exemple: amlodipina, verapamil, diltiazem). Aceste 3 clase se folosesc pentru ameliorarea raportului între necesarul și consumul de oxigen miocardic.

Se mai utilizează antiagregante plachetare (frecvent aspirina)- pentru prevenirea formării trombilor ce ar putea determina obstrucția totală a coronarelor și apariția infarctului miocardic acut sau inhibitori de enzime de conversie la pacienții care au suferit un infarct miocardic acut sau asociază hipertensiune ce nu a putut fi controlată prin alte mijloace terapeutice.
În cazul infarctului miocardic acut se practică revascularizarea coronariană. Metoda poate fi folosită și în cazul anginei instabile.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!