Anevrism intracranian – cauze, simptome, tratament

NewsMed

27 Sep 2017

Vizualizări: 2484

Distribuie Articolul

Anevrismul intracranian este o patologie des întâlnită în practica neurochirurgicală și se caracterizează prin subțierea peretelui vascular și dilatația acestuia. Aceste dilatații prezintă un risc crescut de rupere și hemoragii cerebrale.

Anevrism intracranian – Clasificare

Anevrismele se pot clasifica în mai multe subtipuri, în funcție de:

numărul lor – pot fi unice sau multiple
integritatea lor – pot fi rupte sau nerupte – cele rupte sunt mai grave deoarece este prezentă hemoragia subarahnoidiană sau intracerebrală
mărime – pot fi mici – 1-5 mm, medii – 6-15 mm, largi 16-25 mm, gigante >25 mm
formă – pot fi saculare cu gât bine definit, saculare cu gât larg și fusiforme cu ascpect de arbore
localizare – pot apare în circulația anterioară sau posterioară, de obicei fiind afectate arterele mari ca artera carotidă, artera cerebrală medie, comunicantă anterioară, comunicantă posterioară, etc…

Anevrism intracranian – Cauze

Principala cauză de producere a anevrismelor o reprezintă degenerarea peretelui arterial, mai ales la nivelul bifurcațiilor arterelor. Hipertensiunea arterială agravează starea anevrismului și îi poate provoca ruperea. Se recomandă un control strict al tensiunii arteriale cu eliminarea factorilor de risc ca obezitatea, colesterolemia, hiperglicemia, fumatul. În cazul în care anevrismul s-a constituit, atunci se evită eforturile mari, stresul, medicamentele anticoagulante, medicamentele de slăbit. Toate acestea stimulează circulația sangvină, crește tensiunea arterială și mărește riscul de rupere și hemoragie. Alte cauze pot fi vârsta, sarcina, contraceptivele orale, alcoolismul, consumul de droguri, Boala Moya-Moya, defectele de colagen, rinichii polichistici, mixomul cardiac.

Anevrism intracranian – Simptome

Anevrismele nerupte și mici nu sunt simptomatice. Anevrismele rupte dau simptome în funcție de aria unde se află hemoragia:

cefaleea se localizează adesea supraorbital
pareză nervilor oculomotori apare în anevrismul de arteră carotidă internă
durerile retroorbitare și afectarea nervului optic apar des în anevrismul carotido-oftalmic
simptomele anevrismelor rupte de arteră comunicantă anterioară variază în funcție de aria inundată de sânge
cefaleea atroce, cu debut rapid, însoțită de deficite controlaterale și vărsături, uneori tulburări de conștiență apare în anevrismul de arteră cerebrală medie
deficitele se manifestă prin amorțeală sau slăbiciune într-un braț sau picior
cefaleea ușoară, numită cefalee santinelă, urmată de o cefalee violentă este întâlnită tot în anevrismul arterei Sylviene
hemoragie intraoculară, numită și semnul lui Terson, este rară și se întâlnește în anevrismele carotidei
somnnolență
dificultăți de memorie
tulburări de vorbire
convulsii

INVESTIGAȚII

Angio CT-ul, numit și angiografia cu computer tomograf este un examen imagistic necesar diagnosticării anevrismelor cerebrale. Pacientului i se introduce substanță de contrast și este scanat cu ajutorului CT-ului.
Angio RM-ul, numită și angiografia cu rezonanță magnetică, folosește același pricipiu, doar că pacientul este scanat cu ajutorul rezonanței magnetice.

Ambele metode, angio-CT-ul și angio-RMN-ul pot depista anevrisme mai mari de 3 mm.

Angiograma – permite vizualizarea vaselor cerebrale prin injectarea substanței de contrast în vaselor gâtului. Introducerea cateterului până la nivelul gâtului se face prin artera femurală, localizată în picior. Această metodă oferă cea mai clară imagine a anevrismelor, dar este o metodă mai invazivă decât celelalte două.

Anevrism intracranian – Tratament

În funcție de tipul de anevrism, rupt sau nerupt, localizarea, mărimea, forma, neurochirurgul ia decizia cea mai potrivită împreună cu pacientul sau familia acestuia.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS – este utilizat atunci când se întâlnesc anevrisme mici, nerupte, fără simptome. Este totuși necesară urmărirea lor anuală, pentru a vedea dacă se măresc, dacă apar simptome și dacă tensiunea arterială și celelalte patologii cu risc sunt ținute sub control.

INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ – este aleasă în cazul anevrismelor rupte sau nerupte cu risc crescut de rupere. Se clipează anevrismul și se oprește astfel hemoragia. Prezența sângelui în cavitatea craniană are multiple efecte nocive față de creier, fie prin toxicitatea sa, fie prin presiunea pe care o provoacă țesutului cerebral. Tocmai de aceea, scopul intervenției chirurgicale este să elimine sângele din spațiul intracranian și, mai ales, să oprească hemoragia ca aceasta să nu provoace și mai multe deficite neurologice.

INTERVENȚIA ENDOVASCULARĂ – este realizată de un neurointervenționist sau neuroradiologist. Aceasta este folosită în ambele tipuri de anevrisme, rupte sau nerupte, cu condiția ca ele să poată fi accesibile anatomic. Procedura este asemănătoare angiogramei, cu diferența că în loc să se injecteze substanță de contrast în cateter, se introduc coiluri care blochează fluxul sangvin în zona anevrismului. Metoda este mai puțin invazivă decât intervenția chirurgicală clasică, costurile ei fiind pe măsură.

EVOLUȚIE

Anevrismul cerebral are o incidență de 3-5% în populația generală. 1 din 3 pacienți cu anevrisme cerebrale rupte decedează, o treime din supraviețuitori suferă de deficite motorii . Acestea pot fi: paralizii ale membrelor, tulburări de vorbire, confuzie, pierderea memoriei, convulsii, resângerări. În cazul anevrismelor nerupte evoluția poate fi staționară, fără simptome, sau se poate întâmpla ca acestea să crească în volum și să apară simptome.