Anestezia locală și testarea sensibilității la anestezice

      În practica medicinei (în special, chirurgia și stomatologia), anestezia este o stare de pierdere provocată temporar de senzație sau de conștientizare. Aceasta poate include analgezia (ameliorarea sau prevenirea durerii), paralizia (relaxarea musculară), amnezia (pierderea memoriei) sau inconștiența. Un pacient aflat sub efectele medicamentelor anestezice este menționat ca fiind anesteziat.

        Anestezia locală presupune injectarea unei soluţii anestezice în aria plăgii ce urmează a fi prelucrate chirurgical şi în vecinătatea acesteia. Testarea sensibilității la anestezice este OBLIGATORIE pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale simple.

Ce sunt anestezicele locale și ce efecte au acestea în organism?

      Anestezicele locale, folosite în mod obișnuit de către o multitudine de profesioniști din domeniul sănătății (anesteziologi, chirurgi, asistenți medicali, stomatologi, podiatri, dermatologi, interniști, veterinari etc.) sunt medicamente care, în concentrații suficiente blochează temporar sensibilitatea în locul administrației sale. Efectul său tranzitoriu și perceptibil împiedică conducerea impulsului electric de membranele nervilor localizați și a mușchiului. Prin urmare, funcția motorie este blocată, cu excepția mușchiului neted. De asemenea, când se utilizează pe căi nervoase specifice (blocul nervos anestezic local), se poate realiza și paralizia (pierderea puterii musculare).

      Medicamentele folosite ca și anestezice locale prezintă o „suită” de efecte adverse şi pot determina apariția toxicitații pentru organism în anumite condiţii. Printre efecte adverse generale se numără hipotensiunea arterială, tulburări ale ritmului cardiac şi colapsul cardiovascular (atunci când se administrează anestezicul rapid intravenos sau a supradozării anestezicului). Reacţiile alergice ce pot apărea pot varia de la niște simple reacţii locale până la cele mai grave manifestări, de tipul şocului anafilactic. De aceea, este foarte important să prevenim aceste posibile evenimente prin utilizarea anestezicului care va fi precedat obligatoriu de testarea sensibilităţii la anestezic. Aceasta se face prin injectarea intradermică pe faţa anterioară a unui antebraţ a două substanţe: substanţă martor (care de obicei este serul fiziologic) şi substanţa utilizată ca anestezic (Xilină, Bupivacaină, etc).

Tipuri de anestezie locală

      În funcţie de tehnica de administrare, anestezia locală prezintă mai multe forme:

  • anestezia de suprafaţă (aplicaţii locale de anestezic sub formă de spray/cremă, cu efecte de scurtă durată şi limitate la aria de administrare);
  • infiltraţie anestezică (presupune injectarea subcutanată a unui anestezic local);
  • blocarea anestezică a unui nerv periferic (injectarea unui anestezic în vecinătatea nervului cu scopul de a anestezia aria în care nervul se distribuie);
  • blocarea anestezică a unui plex nervos;
  • anestezia epidurală (blocarea transmisiei pe rădăcinile nervilor spinali prin injectarea substanţei anestezice în spaţiul epidural; în raport cu nivelul injectării şi volumul injectat, aria anesteziată poate cuprinde abdomenul, trunchiul sau regiuni extinse ale corpului);
  • rahianestezia (injectarea anestezicului în lichidul rahidian, rezultând anestezierea membrelor inferioare şi a abdomenului);
  • anestezia regională intravenoasă (care presupune injectarea anestezicului într-o venă superficială a unui segment de membru superior sau inferior);
  • administrarea de anestezic prin cateterism (presupune inserarea unui cateter în aria care urmează a fi anesteziată şi injectarea anestezicului pe această cale, lucru care permite repetarea administrării de mai multe ori pe parcursul intervenţiei chirurgicale, atunci când efectul anestezic diminuă).

Principalele reguli care trebuie respectate în testarea sensibilităţii pacientului la anestezic sunt următoarele:

  • realizarea unei anamneze cât mai corecte şi complete (intervenţii chirurgicale anterioare, reacţii alergice la medicamente sau alimente, comorbidităţi, medicaţie curentă);
  • evaluarea stării prezente a pacientului (tensiune arterială, frecvenţă cardiacă, saturaţia oxigenului periferic);
  • instalarea unui cateter venos periferic, ca şi cale de administrare a medicaţiei în cazul unor efecte adverse;
  • prepararea corectă a soluţiilor pentru testare: se recomandă a se utiliza anestezicul de testat în diluţii de 1/10 şi 1/100; testarea se va realiza prin injectarea intradermică a soluţiei martor (ser fiziologic) şi soluţiei anestezice la o distanţă de 3 cm, pe faţa anterioară a antebraţului;
  • pacientul nu trebuie să cunoască topografia injectărilor;
  • secvenţa injectărilor va fi următoarea: vom administra prima dată diluţia 1/100 cu un interval de 10 min între injectări; în cazul în care nu există reacţii locale semnificative vom administra diluţiile 1/10;
  • în cazul unor reacţii adverse locale vom aplica rapid, proximal de nivelul injectării (la braţ) o bandă şi vom aministra intravenos medicaţia care să combată efectele anestezicului.

Evaluarea răspunsului la testarea sensibilității

a) timp de așteptare: 15 – 20 minute

b) se va măsura diametrul modificărilor cutanate (maculă) dacă acestea sunt prezente, şi acestea vor fi interpretate conform scalei următoare:

  • (-): nicio diferenţă între martor şi substanţa anestezică;
  • (+): diferenţă de 1 – 2 cm diametru faţă de substanţa martor, edem, eritem;
  • (++): diferenţă de 2 – 3 cm diametru, edem, eritem;
  • (+++): diferenţă de 3 sau mai mulţi cm faţă de substanţa martor.

      După efectuarea testului, dacă nu există semne de alergie la injectare putem continua administrarea anesteziei locale. Pacientul va fi urmărit cel puţin 1 – 2 ore după ultima administrare de anestezic pentru a observa orice reacţie adversă şi pentru a ne asigura de evoluţia favorabilă post-operatorie. Dacă se produc reacţii adverse, pacientul va fi monitorizat 6 – 12 ore şi se va administra medicaţia necesară pentru reechilibrare.

Cum se face injecţia intradermică pentru testarea reacţiei la anestezic?

  • Identificarea pacientului.
  • Spălarea mâinilor ± aplicarea mănușilor sterile (mănuși de latex, mănuși de nitril) ca parte a precauțiilor standard.
  • Pregătirea diluțiilor (1/10 și 1/100) pentru injecția intradermică.
  • Se dezinfectează zona care înconjoară locul de injecție prin ștergere cu alcool cu ajutorul unei comprese.
  • Se va injecta intradermic 2 diviziuni din seringa cu diluție 1/100, iar la o distanță de 3 cm se injectează 2 diviziuni din seringa cu ser fiziologic.
  • Se vor marca ambele zone cu un marker (zona cu anestezic – Xilină și zona cu ser fiziologic).
  • Se așteaptă 10 minute pentru a observa care sunt modificările ce apar la nivel local. Dacă la locul injectării apar niște papule de 0,5 – 1 cm, cu eritem minim sau fără eritem SE VA CONTINUA PROCEDURA. Dacă la locul injectării apar niște papule de câtiva cm, cu eritem care are tendința de a se extinde la nivel zonelor vecine PROCEDURA SE OPREȘTE și se va testa sensibilitatea la un alt anestezic.
  • Se va injecta intradermic 2 diviziuni din seringa cu diluție 1/10, iar la o distanță de 3 cm se injectează 2 diviziuni din seringa cu ser fiziologic.
  • Se vor marca ambele zone cu un marker (zona cu anestezic – Xilină și zona cu ser fiziologic).
  • Se așteaptă 20 minute pentru a observa care sunt modificările ce apar la nivel local și pentru a le compara cele două efecte.
  • Informarea pacientului cu privire la reacţia sa la substanţa testată: sunteți sau nu alergic la substanța anestezică respectivă; dacă pacientul este alergic la substanța pe care am folosit-o inițial, se va face testarea folosind alt anestezic.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!