Anemia hemolitică – diagnostic și tratament

Globulele roșii (eritrocitele) sunt produse de către măduva osoasă și au o durată normală de viață de 120 de zile. În cazul distrugerii premature a acestora (hemoliză) și a incapacității măduvei de a compensa pierderile apare starea numită anemia hemolitică. Desigur, în ceea ce privește anemia hemolitică, severitatea depinde de numărul celulelor afectate și de modul în care a debutat afecțiunea. În funcție de cauza supraviețuirii reduse a eritrocitelor, anemia hemolitică poate fi împărțită în mai multe categorii, fiecare cu particularitățile sale în ceea ce privește planul de tratament.

Cauze

În fucție de etiologie, anemiile pot fi împărțite în două mari categorii:

Anemiile hemolitice intracorpusculare (constituționale, ereditare)

În cadrul acestora, hematiile sunt distruse din cauza unui defect în strucutura lor. Anomaliile pot afecta membrana (microsferocitoza ereditară), sistemul enzimatic (deficitul de G6PD) sau structura hemoglobinei (drepanocitoza, talasemiile). Din aceeași categorie face parte și Hemoglobinuria paroxistică nocturnă, cu mențiunea că aceasta este singura maladie intracorpusculară fără transmitere genetică.

Anemiile hemolitice extracorpusculare

În acest caz acționează un factor extern, care poate fi reprezentat de anticorpi (anemii hemolitice autoimune), defecte circulatorii (anemii de cauză mecanică), medicamente, anumite microorganisme (Plasmodium falciparum– agentul etiologic al malariei) sau toxine (veninul de șarpe, ciupercile otrăvitoare).

Semne și simptome în anemia hemolitică

Modul de manifestare al anemiilor hemolitice depinde de gravitatea și tipul lor. Astfel, formele ușoare pot fi chiar asimptomatice, în timp ce anemiile severe pot afecta calitatea vieții bolnavului.

În general, anemiile produc simptome asemănătoare, cauzate de oxigenarea insuficientă a țesuturilor și nevoia inimii de a lucra în plus pentru a compensa acest deficit:

·         astenie (senzație de oboseală);

·         dificultăți respiratorii;

·         bătăi rapide ale inimii;

·         dureri toracice;

·         paloare;

·         senzație de amețeală;

·         dureri de cap;

·         extremități reci;

Pe lângă aceste manifestări comune, anemiile hemolitice au și câteva particularități:

·         Icter – distrugerea hematiilor eliberează hemoglobină, care se transformă apoi în bilirubină. În cantități mari, aceasta cauzează atât colorația galbenă a pielii și a albului ochilor, cât și cea brună a urinii;

·         Durere în abdomenul superior – nivelul crescut de bilirubină, asociat cu cel al colesterolului poate produce calculi (pietre) în interiorul vezicii biliare (colecistului). De asemenea, hemoliza exagerată se manifestă și prin mărirea splinei și a ficatului. Ambele condiții sunt dureroase și pot afecta sever starea bolnavului;

·         Membre inferioare dureroase- în special în cazul drepanocitozei. În această afecțiune, eritrocitele au o formă anormală, de “seceră”, ceea ce le permite să formeze mici cheaguri de sânge. Aceste cheaguri pot să blocheze vasele mici și să cauzeze astfel dureri în zonele afectate.

Diagnostic

Pe lângă examenul clinic unde medicul poate identifica manifestările menționate anterior, fixarea unui diagnostic necesită unele examene de laborator. Cea mai importantă etapă este analiza sângelui pentru a identifica valorile bilirubinei, hemoglobinei, enzimelor hepatice și reticulocitelor (hematiile tinere). De asemenea, clinicianul poate cere examinarea urinii și analiza microscopică a sângelui și a măduvei osoase. Criteriul definitiv este măsurarea duratei de viață a eritrocitelor cu ajutorul izotopilor radioactivi, însă această investigație este realizată rareori.

Tratament

În ceea ce privește tratamentul bolii, medicul va lua în considerare atât gravitatea anemiei, cât și factori precum vârsta, antecedentele medicale și starea de sănătate actuală. Opțiunile variază de la un caz la altul și includ:

o    transfuzii de sânge – atunci când afecțiunea pune viața pacientului în pericol;

o    tratament medicamentos – de exemplu corticosteroizi în tratamentul anemiilor de cauză imună, hidroxiuree în drepanocitoză;

o    plasmafereză – transfuzia plasmei după ce este separată de restul sângelui pentru a elimina anticorpii (anemii imune);

o    tratament chirugical (splenectomie) – extragerea splinei pentru a reduce distrucția hematiilor;

o    schimbări ale stilului de viață – mai ales în cazul anemiilor autoimune unde expunerea la frig poate crește hemoliza.

Complicații și prognostic

În lipsa tratamentului, complicațiile ce pot să apară sunt:

·         Insuficiența cardiacă

·         Probleme legate de hiperbilirubinemia neconjugată

·         Probleme legate de carența de fier

Bineînțeles, prognosticul depinde de cauza hemolizei excesive. În general, rata mortalității este mică la pacienții cu anemie hemolitică, însă aceasta poate crește la vârstnici și la cei cu probleme cardiace în antecedente.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

  • bina ziua.in 24 martie am avut o hemoragie masiva se pare din adenomul de prostata care a fost operat prin turp in 28 martie…am fost externat in 4 aprilie cu hemoglobina 11 rbc 3.65 mchc 33.1. don nefericire am o state de epuizare ..sa provina de la o anemie hemolitica!?

Suntem pe social media

Like us!