Anemiile se definesc prin scăderea concentraţiei în hemoglobină sub 13 g/dl la bărbat și sub 12 g/dl la femeie. Scăderea hemoglobinei este în mod obişnuit însoţită de o reducere a numărului de globule roşii şi a hematocritului, dar acestea pot fi normale la unii pacienţi cu nivele scăzute de hemoglobină. Anemiile sunt frecvent întâlnite în practica medicală, însă anemia este considerată un simptom şi nu o boală. Anemia feripriva este o anemie microcitară (volumul eritrocitar mediu – VEM scăzut) și hipocromă (concentrație eritrocitară medie în hemoglobină – CHEM scazută) care apare datorită unei unei deficiențe de fier printr-o balanță negativă a acestuia. Deficitul de fier apare cel mai des la copiii mici (0-2 ani), la fete și femei care au o menstruație abundentă.
Etiopatogenia anemiei feriprive
Cantitatea totală de fier din organism este de 3-4 g. În organism, fierul intră în compoziția hemoglobinei (70%); restul de 30% se găsește în depozite sub formă de feritină, hemosiderină şi mioglobină. Absorția fierului are loc la nivelul intestinului subţire şi este favorizată de sucul gastric, de bilă şi de sucul pancreatic. De la nivelul intestinului, fierul este transportat cu ajutorul transferinei fie spre eritroblaşti, fie spre depozite. O cantitate minimă de fier se pierde zilnic, prin urină, scaun şi descuamarea tegumentelor, iar la femei, prin ciclul menstrual.
Cauze ale anemiei feriprive
|
1. Pierderi digestive oculte
|
Cauze frecvente |
Cauze rare |
- utilizarea Aspirinei sau a altor AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
|
|
|
|
|
- tumori ale intestinului subţire;
|
|
|
|
|
2. Malabsorbţia fierului
|
Cauze frecvente |
Cauze rare |
|
|
|
- proliferări bacteriene anormale.
|
- colonizarea cu Helicobacter pylori.
|
|
3. Pierderi de sânge non-digestive
|
Cauze frecvente |
Cauze rare |
|
|
|
|
|
|
Tabloul clinic din anemia feriprivă
Manifestările clinice sunt comune tuturor tipurilor de anemii şi semne particulare.
a) simptomele comune tuturor tipurilor de anemie:
- paloare sclero-tegumentară (ten palid);
- fatigabilitate (stări de oboseală);
- palpitaţii;
- tahicardie ;
- dispnee;
- vertij;
b) semne ale deficitului de fier:
- tulburări de creştere;
- tulburări trofice ale tegumentelor şi mucoaselor (tegumente uscate, fanere friabile, glosită);
- tulburări digestive (apetit capricios, rar disfagie, diaree recurentă, uneori microhemoragică);
- tulburări cardiovasculare (palpitaţii, tahicardie, sufluri cardiace, rar semne de insuficienţă cardiacă);
- tulburări neuropsihice (astenie, agitaţie, tulburări de atenţie, scăderea randamentului şcolar).
Pe lângă acestea apar şi o serie de simptome caracteristice:
- disfagia;
- leziuni ale cavităţii bucale (stomatita angulară – ulceraţii la comisura buzelor, atrofia papilelor linguale cu diferite grade de glosită – limbă roşie, depapilată);
- unghii plate (platonichie) friabile, fără luciu, uneori cu aspect de ”linguriţă” cu concavitatea în sus (koilonichie).
Splenomegalia poate fi întâlnită în 10% din cazuri.
Investigații de laborator pentru anemia feriprivă
Diagnosticul anemiei feriprive este un diagnostic de laborator, care include determinarea următorilor parametri: hemoglobina, hematocritul, numărul de eritrocite şi de reticulocite, indicii eritrocitari (VEM, HEM, CHEM), sideremia, feritina serică (cel mai util test pentru evidenţierea deficienţei de fier deoarece valorile serice se corelează cu nivelul depozitelor totale de fier din organism), capacitatea totală de legare a fierului de către transferină (CTLF), saturaţia transferinei.
Modificări Comune
|
Modificări Specifice
|
- Hb (hemoglobină) scăzut;
- Ht (hematocrit) scăzut;
- numărul de eritrocite scăzut;
- VEM (volumul eritrocitar mediu) scăzut;
- CHEM (concentraţia de homoglobină) scăzut.
|
- Fe seric scăzut;
- CTLF (capacitatea totală de legare a fierului) crescută;
- saturarea transferinei (Fe/CTLF) < 10%;
- feritina serică <12 mg/l;
- absența depozitelor de Fe în maduvă.
|
Dacă medicul suspectează o sângerare la nivelul tubul digestiv este cea care a provocat anemia, există anumite teste care pot determina cauza sângerarii. Acestea sunt:
- testul hemocult care precizează dacă există sânge în materiile fecale;
- colonoscopie care inspectează colonul și rectul și care ajută la detectarea polipilor sau a sursei sângerării;
- endoscopie digestivă superioară care inspectează tubul digestiv superior(cavitate bucală,esofag, stomac,duoden până la unghiul duodeno-jejunal ) care ajută la identificarea ulcerului sau altei cauze a sângerarii.
Diagnosticul diferențial al anemiei feriprive
- Talasemia: este o anemie cauzată de o anomalie a hemoglobinei. Din punct de vedere al parametrilor de laborator se evidențiază: fier seric crescut, feritina crescută, bilirubina indirectă crescută, reticulocite crescute, iar electroforeza hemoglobinei va pune diagnosticul de certitudine;
- Anemia din afecțiuni cronice – din punct de vedere al parametrilor de laborator se evidențiază feritina normală sau crescută, asociată cu un nivel scăzut al fierului seric;
- Anemia sideroblastică;
- Anemia din intoxicația cu plumb;
Tratamentul anemiei feriprive
Scop: refacerea depozitelor de fier şi normalizarea concentraţiei de hemoglobină.
Pentru a putea da un tratament corect, este necesară cunoașterea și înlăturarea cauzei care a determinat apariția anemiei feriprive. În general, dacă este cauzată de dezechilibre alimentare aceasta este tratată prin creșterea aportului de fier sau prin administrarea de fier oral sau parenteral, după cum va prescrie medicul specialist / de familie.
- Pentru administrarea pe cale orală a preparatelor de fier (săruri feroase – clorură, sulfat, gluconat, fumarat) este necesar a se cunoaşte cantitatea de fier elementar care este conținută de fiecare preparat în parte (de exemplu, tableta de TARDYFERON are 80 mg fier). Doza recomandată de fier este 100 mg/zi.
- Pe parcusul tratamentului se va urmări criza reticulocitară care apare după 10 zile de tratament. La 2 săptămâni de la începerea tratamentului Hb (hemoglobina) trebuie să crească cu 2g/dl, iar anemia dispare de obicei după 6-8 săptămăni de tratament.
- O dietă diversificată care beneficiază de o cantitate mai mare de fier, se bazează în principal pe: carne roșie, ficat, pui, curcan, pește, broccoli, fasole, paste, cereale.
- Este important de știut că suplimentele de fier pot produce constipație, scaunele pot căpăta culoarea neagră. Alte efecte adverse sunt: greața, vărsăturile, epigastralgiile, durerile abdominale, arsurile resimțite la nivel toracic.
- Există câteva situații în care medicul va decide dacă este necesară administrarea intravenoasă de fier sau chiar a transfuziilor de sânge: anemia feriprivă severă, sindroame de malabsorbție, pierderi cronice de sânge, intoleranța la fierul administrat oral.
Prognosticul anemiei feriprive
Anemia feriprivă se corectează rapid la administrarea de preparate cu fier, dar prognosticul este direct dependent de gravitatea afecţiunii subiacente care a provocat anemia.
DE REȚINUT !!
- Dacă există o suspiciune de anemie feriprivă este recomandat ca pacientul să nu ia medicamente fara a consulta un medic. Administrarea de pastile care conțin fier ar putea să întarzie punerea unui diagnostic corect pentru o patologie gravă așa cum este cancerul colorectal sau ulcer gastro-duodenal.
- Daca anemia nu este datorită carenței de fier, pastilele cu conținut de fier nu o să vindece anemia și ar putea să determine supraîncărcarea organismului cu fier, cauzând hemocromatoză.
- Pentru unele persoane, pastilele cu fier provoacă epigastralgii, diaree, constipație și scaun negru.
- A nu se lua pastile cu fier împreună cu lapte, băuturi cu cafeina sau antiacide.
- Este posibilă evitarea anemiei din lipsa de fier urmărind dieta recomandată de medic. Printre alimentele bogate în fier se includ carnea (în special ficatul de vacă) și toată gama de cereale, stafide, broccoli, paste, fasole, pește.