Anemia aplastică: cauze, simptome, tratament

      Anemia aplastică se caracterizează prin pancitopenie în sângele periferic care este asociată cu o măduvă hematopoietică hipocelulară,care afectează toate cele trei linii celulare:eritrocitară, granulocitară și megacariocitară. De fapt, anemia aplastică reprezintă o insuficiență medulară secundară dispariției complete sau parțiale a țesutului hematopoietic, fără proliferare celulară anormală. Poate fi congenitală sau dobandită. Aplazia medulară este legată de o reducere a numarului de celule sușe pluripotente incapabile să se diferențieze.

      Acest tip de anemie este mai frecventă la copii (formele congenitale) și are două vârfuri în care incidența este mai crescută:între 20-25 ani și peste 60 ani.

Etiologia anemiei aplastice

      Anemia aplastica poate fi primitivă sau secundară unor factori declanșatori.În cazul formelor dobândite, 50% dintre cazuri sunt idiopatice (fără o cauză cunoscută). Alte cauze sunt: agenții fizici,chimici și biologici,unele medicamente.

Clasificarea anemiei aplastice în funcție de factorul care a declanșat boala:

I. Anemii aplastice dobândite:

1) Factori chimici și fizici:

  • radiații ionizante;
  • substanțe radioactive;
  • benzenul;
  • insecticide organo-fosforate;
  • medicamente (Penicilina, Sulfamide, Tetracicline, Carbamazepina, Indometacin, Cloramfenicol).

2) Factori biologici (infecțioși):

  • virusul Epstein-Barr;
  • parvovirusul B19;
  • virusul citomegalic;
  • bacilul Koch.

3) IDIOPATICE (50% dintre cazuri)

II. Anemii aplastice constituționale:
  • anemia Fanconi;
  • anemia aplastică familială;
  • sindromul Shawchman-Diamond.

Tabloul clinic determinat de anemia aplastică

      Debutul poate fi : insidios, uneori la intervale mari de timp, după ce expunerea la agentul incriminat etiologic a încetat (de exemplu, la benzen) sau acut (expunere la radiații ionizante, coloranți, etc.).

      Manifestările clinice sunt direct proporționale cu severitatea pancitopeniei:

  • sindrom anemic (astenie, paloare, palpițatii, vertij);
  • neutropenie (infecții bacteriene cu diferite localizări);
  • trombocitopenie (hemoragii cutanate și mucoase).

La examenul clinic obiectiv se deceleză:

  • paloare sclero-tegumentară;
  • manifestări hemoragice cutaneo-mucoase (purpură, echimoze, gingivoragii, epistaxis);
  • splenomegalia poate aparea în evoluția bolii;
  • hepatomegalia este rar întâlnită;
  • stomatită, gingivită de tip ulcero-necrotic.
      Intensitatea manifestarilor se corelează cu gradul pancitopeniei.

Investigații de laborator pentru anemia aplastică

1. Examenul sângelui periferic:

  • anemie aregenerativă normocromă (CHEM este în limite normale), normocitară (VEM este normal);
  • leucopenie cu neutropenie și limfocitoză reactivă;
  • trombocitopenie;
  • absența celulelor anormale de pe frotiul de sânge periferic.

2. Examen biochimic:

  • fier seric crescut;
  • timpul de sângerare prelungit;
  • retracția cheagului alungită;
  • capacitatea totală de saturare a siderofilinei este scăzută (siderofilina este saturată);
  • feritina serică este crescută;
  • sideroblaștii medulari sunt normali procentual sau crescuți;
  • protoporfirina libera eritrocitară este crescută;
  • nivelul de eritropoietină este crescut.

3. Examenul măduvei osoase:

  • biopsia osteo-medulară – este indispensabilă pentru diagnostic. Nu se poate pune diagnosticul de aplazie medulară!
  • mielograma – maduvă osoasă hipocelulară cu scăderea populațiilor celor trei linii mieloide și creșterea relativă a numărului de limfocite.

4. Examen citogenetic

5. Examen imunologic și virusologic

Diagnosticul pozitiv de anemie aplastică

  • pancitopenie în sângele periferic;
  • maduvă osoasă hipocelulară;
  • fară infiltrate cu celule anormale la bipsia osteo-medulară.

Diagnosticul diferențial pentru anemia aplastică

  • leucemii acute;
  • osteomielofibroză;
  • boli mieloproliferative;
  • limfoame maligne;
  • septicemie fulminantă;
  • hemoglobinurie paroxistică nocturnă;
  • hipersplenism.

Tratamentul anemiei aplastice

      Tratamentul se bazeză pe severitatea bolii, vârsta pacientului, statusul biologic al acestuia,evoluția bolii. Inițial se vor lua niște măsuri generale, cum ar fi: izolarea bolnavului în încăperi foarte curate, evitarea infecțiilor cutanate (igiena riguroasă a tegumentelor) și respiratorii, evitarea traumelor fizice.

1) Tratamentul de primă linie:

  • allogrefa de maduva osoasă (donator din fratrie, donator familial compatibil din punct de vedere al sistemului HLA);
  • tratament imunosupresor (globulină antitimocitară, globulină antilimfocitară, Ciclosporină).

2) Tratamentul de a doua linie:

  • corticoterapie (Metilprednisolon);
  • factori de crestere hematopoietică (G-CSF sau GM-CSF);
  • hormoni androgeni (Testosteron, Oximetalon);
  • allogrefă medulară (donator străin compatibil din punct de vedere al sistemului HLA sau donator înrudit parțial compatibil).

3) Tratament adjuvant (simptomatic):

  • transfuzii de concentrat eritrocitar;
  • transfuzii de concentrat plachetar;
  • transfuzii de concentrat leucocitar;
  • profilaxia și tratamentul complicațiilor infecțioase (antibioterapie empirică cu spectru larg).

Evoluția și prognosticul anemiei aplastice

      Prognosticul este rezervat. S-au stabilit următoarele criterii pentru a aprecia severitatea unei anemii aplastice: numărul de neutrofile, numărul de trombocite, procentul de reticulocite și gradul de hipocelularitate medulară.

      Evoluția bolii:

  • risc de exitus: în primii doi ani, prin complicațiile pancitopeniei severe; dacă pacientul supraviețuiește acestui interval, organismul se adapteaza valorilor scăzute ale parametrilor celulari și calitatea vietii este quasi-normală pe o durată indefinită;
  • în evolutie, pot să apară sindroame mielodisplazice, leucemii acute, tumori solide ;
  • complicații mai rar întâlnite: anemii hemolitice; paraproteinemii; colagenoze.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!