Anatomia globului ocular

 

Simțul văzului este simțul nostru dominant, 70% dintre receptorii corpului uman aflându-se la nivelul globilor oculari. Ochii sunt alcătuiți din doi globi oculari și organele anexe, în perechi. Anexele ochilor sunt reprezentate de pleoape (superioară și inferioară), sprâncenele, genele și glandele lacrimale, având rol de protecție precum și de mușchii extrinseci cu rol în mișcare. Globul ocular este un organ aproximativ sferic, cu diametrul de 2,5 cm, localizat în orbite, fiind acoperit parțial pe fața anterioară de o mucoasă numită conjunctivă, care se continuă sub pleoape.

Structura globului ocular

Având o formă aproape sferică, globul ocular prezintă doi poli: unul anterior (extremitatea anterioară a ochiului) și altul posterior (extremitatea posterioară a ochiului). Linia imaginară care unește cei doi poli se numește ax optic. Pereții globului ocular sunt constituiți din trei tunici, dispuse, de la exterior spre interior, astfel: externă, medie și internă.

Tunica externă

Numită și sclerocorneea, are o structură fibroasă, ia forma globului ocular și are rolul de a menține presiunea intraoculară. Este formată din trei părți: corneea, limbul sclerocornean și sclera.

  1. Corneea este transparentă, avasculară și cu numeroase fibre nervoase, fiind localizată anterior. Prezintă două fete, una anterioară care are raport cu mediul extern, și una posterioară, raport cu umoarea apoasă.
  2. Limbul sclerocornean reprezentă zona de joncțiune dintre cornee și scleră
  3. Sclera este opacă, alb-sidefie, situată posterior și prezintă:
    • față externă, convexă, la acest nivel inserându-se mușchii extrinseci ai ochiului;
    • față internă, concavă, aflată în relație cu tunica medie a globului ocular;
      • un orificiu anterior care se continuă cu corneea;
      • un orificiu posterior pe unde nervul optic părăsește globul ocular. 

Tunica medie

Cunoscută și sub numele de uvee sau tunica vasculară datorită numeroaselor vase de sânge pe care le conține împreună cu pigmenți proveniți din retină, este formată din trei componente: irisul, corpul ciliar și coroidă.

  1. Irisul: este localizat anterior, între cornee și cristalin. Prezintă diferite culori, în funcție de individ și este format din fibre musculare circulare și radiare cu rolul de a mări sau micșora diametrul pupilei. Pupila reprezintă orificiul din centrul irisului cu rolul de a regla câtă lumină pătrunde la nivelul ochiului.

Irisul prezintă două fețe: anterioară, colorată diferit și care are două zone, acestea fiind zona ciliară (spre margine) cu un aspect striat și zona pupilară (spre centru) cu aspect neted și o față posterioară care este de culoare brun-închis indiferent de culoarea feței anterioare, având raport cu fața anterioară a cristalinului.

  1. Corpul ciliar, delimitat anterior de iris și posterior de coroidă, este format din mușchii ciliari și procesele ciliare. Pe mușchii ciliari se prinde ligamentul suspensor al cristalinului (ligamentul Zinn), care, prin mișcările de contracție și relaxare a fibrelor mușchiului ciliar, modifică raza de curbură a cristalinului în vederea focalizării imaginii pe retină. Procesele ciliare sunt reprezentate de aproximativ 70-80 de ghemuri vasculare care au rol în producerea umorii apoase.
  2. Coroida: mărginită anterior de ora serrata (porțiunea dintre retina vizuală și corpul ciliar unde nu sunt receptori pentru vedere) și delimitată posterior de locul pe unde nervul optic părăsește globul ocular, cunoscut sub numele de pata oarbă. Are rol în nutriția ochiului, datorită vascularizației bogate pe care o are.

Tunica internă

Numită și retina, este o membrană fotosensibilă deoarece conține receptorii vizuali și o parte din neuronii care constituie calea de conducere a analizatorului vizual. Retina are două porțiuni: retina oarbă (ora serrata) și retina vizuală.

Retina vizuală este partea care conține receptorii vizuali, cunoscuți sub numele de celule cu conuri și celule cu bastonaș. Celulele cu conuri, în număr de 6-7 milioane, asigură vedea pe timp de zi (diurnă) și colorată și sunt localizate cu prevalență în macula lutea (pata galbenă) aflată în dreptul axului optic, și în fovea centrală (depresiune din centrul maculei lutea), aici ele fiind singurele existente. Celulele cu bastonaș, în număr de aproximativ 125 de milioane, apar cu prevalență către periferia retinei și au rol in vedea crepusculară și nocturnă, cunoscută drept vedere scotopică.

Structural, retina este formată din 10 straturi celulare. De la interior la exterior, sunt reprezentate de:

  1. Membrana limitantă internă
  2. Stratul fibrelor nervoase
  3. Stratul celulelor ganglionare
  4. Stratul plexiform intern
  5. Stratul granular intern
  6. Stratul plexiform extern
  7. Stratul granular extern
  8. Membrana limitantă externă
  9. Stratul celulelor cu conuri și bastonașe
  10. Stratul pigmentar epitelial

Globul ocular prezintă, pe lângă pereți, două camere (anterioară și posterioară) și medii transparente sau

Refringente. Camera anterioară a ochiului se găsește între fața posterioară a corneei și fața anterioară a irisului iar camera posterioară se găsește între fața posterioară a irisului și fața anterioară a cristalinului, ambele fiind umplute cu un lichid numit umoare apoasă.

Mediile refringente ale ochiului

Sunt mediile prin care lumina trece până ajunge la retină și sunt reprezentate de:

  1. Umoarea apoasă: este un lichid transparent secretat de către procesele ciliare și umple camera anterioară și cea posterioară a globului ocular.
  2. Cristalinul: are forma unei lentile biconvexă, este transparent, nu prezintă vase de sânge și are o consistență gelatinoasă, fiind învelit de o capsulă numită cristaloidă. Cristalinul prezintă două fețe. Fața anterioară intră în raport cu peretele posterior al camerei posterioare a ochiului, pe când fața posterioară intră în raport cu corpul vitros.
  3. Corpul vitros: este delimitat posterior de retină și anterior de cristalin și corpul ciliar. Este incolor, gelatinos, format din fibrocite, fibre de colagen și substanță fundamentală (acid hialuronic)

Anexele globului ocular

  1. Pleoapele: sunt în număr de două, una superioară și alta inferioară. Pleoapa superioară este mai mare și mai mobilă decât cea inferioară, cu rol în protecția ochiului. Pe marginile lor, ele prezintă gene, acestea fiind fire de păr scurte, groase și curbate, cu o densitate mai crescută la nivelul pleoapei superioare.
  2. Conjunctiva: este o membrană semitransparentă, subțire, care acoperă fața internă a pleoapelor și fața anterioară a globului ocular, de asemenea cu rol de protecție al acestuia.
  3. Aparatul lacrimal: format din canale lacrimale și aparatul secretor cu rol în umezirea reflexă a ochilor.
  4. Mușchii extrinseci: cu rol în realizarea mișcărilor ochiului, sunt reprezentați de:
  • Mușchii drepți ai globului ocular (superior, inferior, intern, extern);
  • Mușchii oblici ai globului ocular (mare și mic);
  • Mușchiul ridicător al pleoapei superioare.

Comentarii

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!