Alopecia androgenica

Informații generale

Alopecia androgenică este o afecţiune dermatologică ce afectează cu predilecţie bărbaţii, dar, într-o mai mică măsură, şi femeile. Astfel, la bărbaţi, perioada în care apare în mod normal această afecţiune este adolescenţa. În cazul femeilor, alopecia androgenică apare după vârstă de 30 de ani. Aceasta afectează doar regiunea capului şi are la bază o predispoziţie genetică. Alopecia androgenică este cea mai comună formă de alopecie. Există mai multe tipuri de alopecie androgenică, cele mai specifice fiind localizate la nivel frontal şi occipital.

În medie, un adult conţine aproximativ 5 milioane de foliculi piloşi pe întreagă suprafaţă a pielii, dintre care, în jur de 100.000 la nivelul scalpului. Foliculul pilos reprezintă o formaţiune aparţinând pielii, în formă de sac, de mici dimensiuni ce înconjoară rădăcina firului de par. Există 3 faze de creştere a părului:

Faza anagenă, care este caracterizată de creşterea activă a părului şi durează câţiva ani (3-5 ani). A doua fază este numită faza catagenă, cu durata mai scurtă, de aproximativ 3 săptămâni, în care firul de par trece printr-un proces de degenerare. Faza telogenă, si ultima, numită şi faza de repaos, durează aproximativ 3 luni, timp în care părul cade. Aceste cicluri formate din cele 3 faze aminite, specifice fiecărui fir de par, nu sunt, însă, sincronizate între ele. Se estimează că 90% din totalul firelor de păr se află în prima fază – anagenă- şi doar 10% sunt în faza telogenă.

Cum recunoaştem această afecţiune?

În alopecia androgenică este observată o cădere a părului continuă şi o regenerare limitată, chiar până la dispariţia completă a firelor de par. Alopecia cu localizare occipitală poate fi cauza aşa numitei calviţiei hipocratice (chelie). Alopecia androgenică se manifestă prin pierderea treptată a părului, odată cu trecerea timpului, de la fire de par groase, pigmentate şi mature, la unele subţiri, scurte, albe şi în final la pierderea lor. Acest proces degenerativ se datorează scurtării fazei de creştere active a părului (anagena). Astfel, firele se vor afla într-un procent mai mare în faza telogena.

Bărbaţii acuză o pierdere a părului, iniţial, în zona frunţii, apoi în zona tâmplelor. Procesul evolueaza gradat, în formă de potcoavă, la nivelul părţilor laterale ale capului. Există o legătură între apariţia acestei forme de alopecie la bărbaţi şi incidenţa crescută de boli cardiace. Dintre acestea sunt amintite: infarctul miocardic, hipertensiunea arterială şi bolile coronariene. De asemenea, alopecia androgenică se asociază şi cu alte afecţiuni, precum: cancerul de prostată, diabetul şi obezitatea.

În cazul femeilor, alopecia se manifestă diferit, astfel, este constată mai mult o pierdere difuza de par decât prezenţa cheliei într-o anumită zonă. Această afecţiune apare, mai frecvent, după menopauza şi se asocieaza cu riscul crescut de sindrom polichistic ovarian.

De ce apare alopecia androgenică?

Factori genetici – afecţiunea apare mai frecvent în rândul familiilor în care există şi alţi membri afectaţi, fiind raportate cazuri de îmbolnăvire a mai multor membri din aceeaşi familie. Alopecia androgenică a fost înregistrată şi la gemeni, fie univitelini (identici), fie bivitelini (fraternali). Astfel, au fost raportate până la 50% din cercetările pe această temă. Acestea au arătat, de asemenea, şi o legătură dintre anumite gene şi activitatea hormonilor androgeni, mai exact dihidrotestosteronul.

Deşi, conform rezultatelor de până acum, sunt implicate mai multe gene în apariţia acestui tip de alopecie, în marea majoritate a cazurilor studiate au fost observate variaţii ale genei „AR”. Fiziologic, aceasta are rolul de a produce un tip de proteină numită receptor de androgen ce răspunde la acţiunea hormonilor androgeni. În cazul celor afectaţi, s-a demonstrat o activitate crescută a acestui tip de proteină la nivelul foliculilor piloşi. Mai mult decât atât, factorul genetic influenţează şi gradul de severitate al alopeciei, Este cunoscuta, astfel, în prezent, existenţa unor diferenţe la nivelul unui locus din structura cromozomului 6 între pacienţii cu forme uşoare şi cei cu forme severe ale alopeciei androgenice.

Cu toate acestea, nu se ştie, încă, dacă alopecia androgenică ar trebui clasificată drept o afecţiune pur ereditară. Chiar dacă antecedentele familiale demonstrează o importantă implicare a genelor, totusi, se pare că apariţia ei poate fi determinată şi de alţi factori hormonali sau de mediu încă neidentificaţi.

Cum se face diagnosticul alopeciei androgenice?

Examenul clinic şi istoricul persoanei afectate sunt cele mai importante etape în diagnosticul alopeciei androgenice. Există anumite teste de laborator care se fac în acest caz:

Determinarea valorilor unor hormoni numiţi, dihidroepiandrosteron-sulfat şi testosteron prin care se va evalua gradul de masculinizare (apariţia caracterelor sexuale secundare, de exemplu: pilozitate excesivă la femei).
Testarea nivelului de fier în organism pentru a evidenţia, în cazul unui deficit, gradul crescut de fire de par aflate în faza telogenă.
Evaluarea funcţiei tiroidiene pentru determinarea unui eventual dezechilibru, prin testarea nivelului de tirotropina.

O altă posibilitate de diagnostic este şi efectuarea de biopsii de la nivelul scalpului. Mostra prelevată va fi secţionată pe diagonală şi examinată în laborator.

Cum este tratată această afecţiune?

În prezent, există două medicamente aprobate pe care doctorul le va prescie în cazul alopeciei androgenice.

1. Minoxidil – Acest medicament se prezintă sub forma unei loţiuni şi acţionează la nivelul ciclului evolutiv al firelor de par, mărind faza anagenă. De asemenea, favorizează si creşterea circulaţiei sanguine la nivelul foliculilor. Rezultatele medicamentului se vor observa după aproximativ 4 luni, timp în care aplicarea regulată, conform informării de către doctor, este foarte importantă. Nerespectarea continuităţii în aplicarea tratamentului va duce la reapariţia căderii părului. Cu cât acest tip de alopecie este mai repede depistat, cu atât eficienta minoxidilului va fi mai mare. Eficienta acestui medicament este demonstrată mai ales la nivelul vertexului.

2. Finasteride – Se adminstrează oral şi este destinat doar bărbaţilor. Acesta poate provoca probleme în dezvoltarea normală a organelor genitale la fetus. Medicamentul are efect asupra creşterii părului, mai ales la nivel frontal. La fel ca în cazul minoxidilului, finasteride trebuie administrat regulat pentru a evita progresia bolii. Eficienta acestui medicament s-a observat, în cadrul unui studiu, la bărbaţii de peste 30 de ani care prezentau un grad înalt de alopecie şi cărora li s-a administrat 1 mg pe zi.

Reacţiile adverse ale minoxidilului

• Odată început tratamentul, într-o prima faza, este observată o intensificare a căderii părului. Acest fapt se datorează actiunii medicamentului la nivelui rădăcinii inactive a firelor de par, făcându-le să îşi reia activitatea. Pacientul poate deveni, in acest caz, descurajat în a mai continua tratamentul. Trebuie menţionat faptul că doar după câteva luni căderea părului se va opri şi vor fi observate primele efecte ale acestui tip de medicament.

• Pruritul (mâncărimi) a fost constatat la unele persoane care au folosit acest medicament după aplicare lui un timp îndelungat. Aceştia au acuzat senzaţie de usturime şi uscăciune la nivelul pielii. Totuşi, aceste reacţii adverse nu au fost suficient de severe pentru a determina pacientul să întrerupă aplicarea minoxidilului.

• Exces de pilozitate. Această manifestare poate avea loc în locurile în care medicamentul administrat topic ajunge la nivelul urechilor, obrajilor, tâmplelor. Mai rar, minoxidilul poate produce un exces de par şi la nivelul corpului sau membrelor. In acest caz, pacientul poate întrerupe tratamentul,acest exces dispărând după câteva luni.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!