Alergia la proteinele laptelui de vacă

Alergia la proteinele laptelui de vacă (APLV) este cea mai frecventă alergie alimentară la copiii mici. Ea este foarte des confundată cu intoleranța la lactoza, motiv pentru care se constată persistența simptomatologiei la copilul alimentat cu lapte de vacă fără lactoză din comerț. Deși ambele afecțiuni sunt cauzate de lapte, alergia la proteinele laptelui de vacă este o reacție alergică cu mecanism mediat imun îndreptat împotriva unor proteine care se găsesc în laptele de vacă.

Spre deosebire de alergia la proteinele laptelui de vacă, intoleranța la lactoza se datorează unui deficit congenital sau dobândit de lactază. Această enzimă are rolul de a digera lactoza din lapte, iar absența acesteia face ca lactoza să ajungă nedigerată în colon, unde este fermentată de flora intestinală de fermentație. Produșii de fermentație rezultați (acizi, gaze) sunt responsabili de manifestările clinice: dureri abdominale colicative, greață, diaree, meteorism la scurt timp după consumul alimentelor cu lactoză.

Alergia la proteinele laptelui de vacă afectează 2-7.5% dintre copiii cu vârsta sub 3 ani, în mod egal de sex masculin și feminin, cele mai multe cazuri fiind înregistrate la sugarii mici, în jurul vârstei de 3 luni.

Simptomele alergiei la proteinele laptelui de vacă

Reacția alergică intestinală presupune infiltrarea mucoasei intestinale cu celule imune și eliberarea de mediatori cu efect iritant. Iritarea mucoasei intestinale se traduce clinic prin: colici abdominale, vărsături și reflux gastroesofagian, constipație sau diaree, scaune sanguinolente cu evoluție la câteva minute până la zile de la ingestia laptelui și tulburări de creștere pe termen lung.

Reacția alergică fiind una generală, până la 50-70% dintre pacienții cu alergie la proteinele laptelui de vacă au și manifestări cutanate, frecvent dermatită atopică și 20-30% prezintă manifestări respiratorii particulare (bronhospasm). Acești pacienți sunt de cele mai multe ori atopici și asociază mai multe boli alergice, unele putând fi declanșate de ingestia laptelui de vacă: rinită, astm, esofagită/gastroenterită eozinofilică, colită alergică.

Nedescoperită sau manageriată incorect (înlocuirea laptelui de vacă din dieta copilului cu lapte sărac în lactoză), alergia la proteinele laptelui de vacă poate determina malabsorbție și malnutriție, iar pe termen lung tulburări de creștere și dezvoltare.

De luat în seamă este faptul că simptomatologia digestivă este foarte asemănătoare cu cea a intoleranței la lactoză, fapt care pretează la confuzie. Diferența vine însă odată cu manifestările cutanate și statusul atopic, care sunt prezente doar în cadrul alergiei la proteinele laptelui de vacă.

Diagnostic

Diagnosticul APLV se pune prin corelarea datelor anamnestico-clinice cu cele paraclinice. Se impune excluderea unor diarei de cauză infecțioasă sau datorate intoleranței la lactoză.

Modificările analizelor de laborator care însoțesc alergia la proteinele laptelui de vacă sunt: creșterea numărului de eozinofile pe hemogramă, titru imunoglobuline de tip E (IgE) totale crescut pe imunogramă. Diagnosticul de certitudine se pune după obținerea unui nivel crescut la dozarea IgE specifice împotriva proteinelor din laptele de vacă,  lactalbumina, betalactoglobulina şi cazeina.

De menționat este și proba terapeutică, care constă în scoaterea laptelui de vacă din dieta sugarului sau din dieta mamei care alăptează și înlocuirea acestuia cu o formulă de lapte corespunzătoare. Diagnosticul pozitiv este dat de dispariția simptomatologiei.

În anumite cazuri se mai pot face teste alergice de tipul skin prick test (prin întepare) sau scratch  test (prin zgârietură), iar în cazuri excepționale endoscopie digestivă superioară cu biopsie.

 

Tratament și formule de lapte hipoalergenice

Recomandările actuale susțin introducerea alimentelor cu potențial alergizant (inclusiv lapte de vacă) în dieta copilului cu risc crescut la vârsta de 17-26 săptamâni ( 4-6 luni), perioadă considerată „fereastră critică”, pentru promovarea toleranței orale. La sugarii fără risc alergic, vor fi introduse după vârsta de 4-6 luni, după recomandările generale. Introducerea laptelui de vacă sub vârsta de 1 an are ca scop expunerea copilului la factorul alergizant în timpul „ferestrei critice”, și nu reprezintă o alternativă de alimentație. Din considerente inclusiv nutriționale, se recomandă folosirea laptelui de vacă în alimentația copilului de peste 12 luni.

Copiii născuți în familii cu istoric atopic au un risc mare de dezvoltare a unei alergii la proteinele laptelui de vacă, motiv pentru care se impune o atitudine profilactică. Se preferă alimentația naturală, la sân, iar dacă aceasta nu este posibilă nou-născutul va primi o formulă de lapte specială, hipoalergenică parțial hidrolizată. Acest tip de formulă are potențial alergizant scăzut, datorită conținutului de proteine hidrolizate (fragmente proteice mici) în proporție de 12-15%.

Pentru nou-născuții care sunt deja alergici sunt disponibile pe piață formule speciale hipoalergenice extensiv hidrolizate/semielementale, ce conțin proteine hidrolizate în proporție de 50-55%, iar pentru cei care suferă de forme severe exista formule elementale, bazate pe aminoacizi.

Prognostic

Prognosticul este unul bun. Alergia la proteinele laptelui de vacă dispare cu vârsta, astfel că în 50% din cazuri copiii devin toleranți și nu mai prezintă niciun simptom spre vârsta de 1 an și aproximativ 90% până la vârsta de 3 ani.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!