Denumire, compozitie si clasa de medicamente din care face parte Aerrane
Aerrane este o substanta folosita in anestezia generala in specialitatile chirurgicale. Este un anestezic inhalator ce contine in proportie de 100% din substanta activa Isofluran sub forma de lichid volatil.
Indicatii si contraindicatii
Aerrane se indica in anestezia generala si induce si mentine o stare de somn profund, in care pacientul nu percepe durerea. Astfel, pacientul poate fi operat pe durata acestui somn.
Aerrane este contraindicat persoanelor ce dezvolta hipersensibilitate la substanta activa Isofluran sau alte anestezice generale halogenate.
De asemenea, este contraindicat si persoanelor care sunt cunoscute cu o susceptibilitate genetica la hipertermie maligna. La persoanele susceptibile, anestezia poate declansa o stare hipermetabolica a muschilor scheletici care va duce la o cerere foarte crescuta de oxigen si la sindromul clinic cunoscut sub numele de hipertermie maligna. Sindromul include niste simptome nespecifice cum ar fi rigiditate musculara, tahicardie (creste frecventa batailor inimii), tahipnee (creste frecventa respiratorie), cianoza (coloratia albastra-vinetie a pielii si a mucoaselor), aritmii si tensiune arteriala instabila.
Cresterea generala a ratei metabolismului se reflecta prin cresterea temperaturii corporale (care poate creste rapid, dar de obicei nu este primul simptom care apare) si prin cresterea consumului de CO2. Presiunea partiala a oxigenului (PaO2) si pH-ul pot sa scada si poate sa apara hiperkaliemia si deficitul de baze. Hipertermia maligna poate avea consecinte fatale. Tratamentul hipertermiei maligne impune oprirea de urgenta a administrarii agentului declansator, in acest caz Isofluranul, si administrarea intravenoasa de dantrolen sodic. Este nevoie de eforturi viguroase pentru a restabili temperatura corporala si functiile respiratorie si circulatorie. Trebuie refacut echilibrul acido-bazic. Cu intarziere poate sa apara si insuficienta renala.
Reactii adverse si supradozajul cu Aerrane
La fel ca si toate medicamentele Aerrane poate cauza reactii adverse, dar acestea nu sunt intalnite la toti pacientii carora le este administrat. Aceste reactii nedorite sunt in general dependente de doza si includ:
-depresie respiratorie
-aritmii
-tremor
-ileus
-stop cardiac
-hipertermie maligna.
In anumite trialuri clinice au fost observate urmatoarele reactii adverse cu frecventa necunoscuta: carboxihemoglobinemie, hiperkaliemie, hiperglicemie, agitatie, delir, schimbari de dispozitie si comportament, convulsii, bradicardie, torsada varfurilor, hemoragie, bronhospasm, dispnee, wheezing, laringospasm, necroza hepatica, hiperbilirubinemie, dermatita de contact, rash, discomfort toracic, frisoane, leucocitoza, hipocolesterolemie, electroencefalograma anormala, fosfataza alcalina serica scazuta, creatin fosfokinaza serica crescuta, rabdomioliza, mioglobinurie.
In cazul supradozajului, administrarea anestezicului trebuie oprita pe loc. Au fost observate hipotensiune si depresia respiratorie. Se impune monitorizarea atenta a tensiunii arteriale si a functii respiratorii. Este necesar suportul asistat. Se administreaza oxigen pur.
Interactiuni si atentionari speciale Aerrane
Administrarea simultana de Aerrane si urmatoarele medicamente se realizeaza sub supravegherea stricta a conditiei biologice si clinice a pacientului.
Combinatii contraindicate:
-Beta simpatomimetice (isoprenalina) si alfa si beta simpatomimetice (adrenalina si noradrenalina) – risc potential de aritmie ventriculara
-inhibitori neselectivi de monoaminoxidaza (IMAO) – risc de criza si instabilitate hemodinamica in timpul procedurilor medicale. Tratamentul trebuie oprit cu 15 zile inainte de interventie.
Combinatii ce impun precautii speciale la utilizarea anestezicului Aerrane:
-beta blocante – utilizarea concomitenta de Aerrane si beta blocante poate exagera efectele cardiovasculare ale anestezicului inhalator, conducand spre hipotensiune si efect inotrop negativ. Actiunea beta blocantelor poate fi suprimata in timpul operatiei prin folosirea de beta simpatomimetice. In general, orice medicatie ce contine beta blocante nu trebuie oprita brusc.
-Isoniazid – risc de hepatotoxicitate cu o productie crescuta de metaboliti toxici ai Isoniazidului. Tratamentul cu Isoniazid trebuie suprimat cu o saptamana inainte de interventie si nu trebuie reluat pentru cel putin 15 zile dupa operatie.
-Epinefrina (Adrenalina) administrata subcutanat sau prin injectii gingivale – risc de aritmie ventriculara grava ca o consecinta a cresterii ratei cardiace. Doza trebuie limitata la 0.1 mg de epinefrina in 10 minute sau 0.3 mg intr-o ora la adulti. Dozele mai mari de 5 mcg/kg corp administrate in submucoasa pot produce aritmii ventriculare.
-simpatomimetice indirecte (Amfetamine si derivati, psihostimulanti, medicamente supresoare de apetit, Efedrina si derivatii sai) – risc de hipertensiune perioperatorie. Administrarea acestor substante trebuie oprite cu cateva zile inainte de operatie.
-miorelaxantele – efectul lor este potentat de Aerrane, acesta fiind mai profund.
-opioidele, benzodiazepinele si alti agenti sedativi sunt asociate cu depresie respiratorie
-antagonisti de calciu – Aerrane poate duce la hipotensiune marcata la pacientii tratati cu antagonisti de calciu, in particular derivatii de dihidropiridina, existand un risc inotrop negativ
In majoritatea cazurilor in care tratamentul cu un anumit medicament este indispensabil, acesta nu trebuie oprit, ci doar trebuie avertizat medicul anestezist in legatura cu consumul sau.
Ca si orice alt anestezic general, Aerrane trebuie administrat doar in conditii propice efectuarii acestui act si echipate adecvat, doar de catre personal instruit, calificat si cu experienta in managementul pacientului anesteziat. Vaporizatoarele special calibrate pentru Isofluran trebuie folosite in asa fel incat concentratia anestezicului poate fi controlata cu acuratete. Hipotensiunea si deprimarea functiei respiratorii se accentueaza pe masura ce anestezia inainteaza.
O atentie deosebia trebuie acordata pacientilor cu risc penru interval QT prelungit, deoarece au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT si torsada varfurilor dupa administrarea de Aerrane. Aceeasi atentie trebuie acordata si pacientilor cunoscuti cu disfunctii mitocondriale.
Exista date care dovedesc ca Isofluranul poate produce disfunctii hepatice de la cresteri tranzitorii ale enzimelor hepatice pana la necroza potential fatala in cazuri foarte rare. A fost raportat ca expunerea anterioara la anestezice hidrocarbonate halogenate intr-un interval mai mic de trei luni creste riscul de disfunctie hepatica. Ciroza, hepatitele virale si alte conditii preexistente ale ficatului pot fi motive bune de a va indrepta spre alte tipuri de anestezice.
Isofluranul se metabolizeaza relativ putin in organismul uman. Postoperator, doar 0.17% din anestezicul administrat poate fi gasit in probele de urina.
Aerrane în bolile neuromusculare
S-a observat o potentare a oboselii neuromusculare la pacientii care sufera de boli neuromusculare cum ar fi Miastenia gravis. Aerrane trebuie folosit cu precautie la acesti pacienti. Anestezicul creste considerabil fluxul sanguin cerebral in timpul anesteziei. Poate exista si o crestere tranzitorie a presiunii lichidului cerebro-spinal (LCR) care este complet reversibila cu hiperventilatia. Aerrane trebuie folosit cu atentie la pacientii cu presiune intracraniana crescuta. In acest caz, hiperventilatia este necesara.
Utilizarea acestui anestezic general nu a fost investigata la pacientii hipovolemici, hipotensivi sau debilitati. Acestor pacienti li se va recomanda o concentratie mai mica de Aerrane.
Desi Aerrane irita membranele mucoaselor, produsul este dificil de utilizat daca este inhalat prin masca. In timpul inducerii anesteziei, fluxul salivar si secretiile traheobronsice cresc, fapt ce poate duce la laringospasm, in special la copii.
Isofluran relaxeaza musculatura uterina si cea mai scazuta concentratie posibil poate fi utilizata in interventiile obstetricale.
Doze si mod de administrare Aerrane
Pentru a controla cu precizie concentratia de Aerrane au fost calibrate vaporizatoare speciale pentru utilizarea de Isofluran. Anestezicul este folosit pentru inducerea anesteziei, incepand cu o concentratie de 0.5%. Concentratiile de 1.3-3% induc anestezia in 7-10 minute. Anestezia poate fi mentinuta pe parcursul interventiei cu o concentratie de 1-2.5%, administrand simultan N2O si O2. Concentratii de 1.5-3.5% sunt necesare daca Aerrane este administrat cu oxigen pur.
Recuperarea din anestezie: concentratia de Aerrane trebuie redusa la 0.5% la sfarsitul interventiei chirurgicale sau la 0% in timpul inchiderii ranii pentru a permite recuperarea rapida.
Daca administrarea anestezicului a fost oprita, pacientul trebuie ventilat de cu oxigen 100% pana cand se trezeste complet.
Inducerea anesteziei generale cu Aerrane la copii: nu este recomandata utilizarea Isofluranului ca anestezic inhalator la copii deoarece poate sa apara tusea, desaturarea, cresterea fluxului secretiilor si laringospasmul.
Alte informatii despre Aerrane
Utilizarea Aerrane in sarcina: Nu exista date referitoare la folosirea Isofluranului la femeile insarcinate. Studiile pe animale au aratat toxicitate pe aparatul resproducator. Aerrane poate fi folosit doar daca beneficiul este mai mare decat potentialul risc. Isofluran relaxeaza musculatura uterina si cea mai scazuta concentratie posibil poate fi utilizata in interventiile obstetricale.
Utilizarea Aerrane in cezariana: O concentratie de pana la 0.75% este considerata sigura pentru mentinerea anesteziei in sectiunea cezariana.
Utilizarea Aerrane in perioada alaptarii: Nu se stie cu exactitate daca metabolitii Isofluranului sunt excretati in laptele uman. Deoarece multe alte medicamente sunt excretate in acesta, Aerrane trebuie administrat cu precautie femeilor care alapteaza.
