Advagraf – in tratamentul de imunosupresie

Ce este Advagraf?

Advagraf este un medicament cu efect imunosupresor (scade activitatea sistemului imunitar) datorită substanței active pe care o conține, tacrolimus.

Denumirea comercială a medicamentului este: Advagraf 0,5 mg capsule cu eliberare prelungită (adică tacrolimus se eliberează din capsulă lent, timp de câteva ore).

Advagraf se găsește sub formă de capsule gelatinoase, având inscripționat  ,,o,5 mg” cu roșu la capătul galben deschis al capsulei și ,,*647” în zona portocalie a capsulei. În interiorul capsulei se găsește o pulbere albă.

O capsulă de Advagraf cu eliberare prelungită conține tacrolimus (0,5 mg), sub formă de monohidrat. Excipenții care se găsesc în:

–        Învelișul capsulei sunt: dioxid de titan (E 171), oxid roșu de fer (E 172), oxid galben de fer (E 172), laurilsulfat de sodiu, gelatină.

–        Conținutul capsulei sunt: hipromeloză, etilceluloză, lactoză monohidrat, stearat de magneziu.

–        Cerneala de inscripționare: shellac, lecitină (soia), oxid roșu de fer (E 172), simeticonă, hidroxipropilceluloză.

Indicații- Advagraf

Advagraf se folosește la pacienții adulți care au suferit fie un transplant renal, fie un transplant hepatic, pentru a preveni rejetul (organul transplantat este atacat de sistemul imun al gazdei). Advagraf se poate utiliza și pentru a trata rejetul de alogrefă rezistent la alte terapii cu imunosupresoare, la pacienții adulți.

Contraindicații- Advagraf

Se interzice administrarea de Advagraf la persoanele cu hipersensibilitate la tacrolimus sau la oricare dintre excipenți sau la alte antibiotice macrolide (precum eritromicina).

Ce reacții adverse pot să apară?

La administrarea de Advagraf s-au raportat ca reacții adverse cel mai frecvent:

Ce se întâmplă în caz de supradozaj cu Advagraf?

În situația administrării unei doze mai mari decât cea recomandată de tacrolimus pacientul poate să prezinte: tremor, cefalee, greață, vărsături, infecții, urticarie, letargie și creșterea concentrației serice de  creatinină, uree și alanil-aminotransferază.

În caz de intoxicație orală, poate fi de folos lavajul gastric și/sau folosirea unor absorbanți (cărbune activat) dacă se realizează imediat după administrare.

Interacțiuni ale Advagraf cu alte medicamente

Administrarea concomitentă de medicamente antifungice (ketoconazol, fluconazol, itraconazol și voriconazol), de eritromicină, de inhibitori de protează HIV (ritonavir, nelfinavir, saquinavir) sau inhibitori de protează HVC (telaprevir, boceprevir) poate necesita reducerea dozelor de tacrolimus la aproape toți pacienții.

Interacțiuni mai slabe au fost observate cu: claritromicină, clotrimazol, josamicină, nicardipină, nifedipină, verapamil, diltiazem, danazol, amiodaronă, etinilestradiol, omeprazol, nefazodonă și preparate din plante chinezești (care conțin extracte din Schisandra sphenanthera).

S-a demonstrat că in vitro sunt potențiali inhibitori ai metabolizării tacrolimusului: bromocriptina, dapsona, cortizonul, gestoden, ergotamina, lidocaina, miconazol, midazolam, mefenitoina, nilvadipina, noretindrona, tamoxifen, chinidina, (triacetil) oleandomicina.

Sucul de grepfrut crește concentrația de tacrolimus și din această cauză trebuie evitat.

Creșterea concentrației sanguine de tacrolimus poate fi determinată și de lansoprazol și ciclosporină.

Alte potențiale interacțiuni care pot duce la creșterea concentrației de tacrolimus pot fi determinate de: antiinflamatoare nesteroidiene, anticoagulante orale, antidiabetice orale, prokinetice (metoclopramida, cisaprida), cimetidina și hidroxidul de magneziu-aluminiu.

Următoarele substanțe pot duce la scăderea concentrației de tacrolimus: rifampicina, fenitoina, sunătoarea, fenobarbital.

Carbamazepina, izoniazida și metamizolul pot scădea concentrația de tacrolimus.

În urma studiilor s-a arătat că administrarea de tacrolimus poate duce la creșterea concentrației sanguine a fenitoinei și ciclosporinei.

Dacă se administrează concomitent tacrolimus cu medicamente nefrotoxice sau neurotoxice, aceste efecte toxice pot fi accentuate.

Se recomandă evitarea utilizării pe durata tratamentului cu Advagraf a vaccinurilor vii atenuate.

Atenționări speciale când folosiți Advagraf

Pacienții trebuie menținuți în tratament cu o singură formă farmaceutică de Advograf, folosind schema corespunzătoare de administrare (o dată pe zi,  dimineața). Doar sub atenta supraveghere a medicului specialist în transplant se pot face modificări ale formei farmaceutice sau ale modului de administrare a medicamentului.

Nu se recomandă utilizarea de tacrolimus la copii și adolescenți.

Se indică monitorizarea de rutină a următorilor parametri în perioada inițială post-transplant: tensiune arterială, electrocardiogramă, status neurologic și vizual, glicemia, electroliți (potasiul), teste funcționale hepatice și renale, probe de coagulare, parametri hematologici și proteine plasmatice. Dacă se observă modificări, se va ajusta schema de tratament imunosupresor.

Datorită riscului de apariție a afecțiunilor maligne cutanate, se recomandă evitarea expunerii la soare și la radiații ultraviolete.

S-a raportat la pacienții tratați cu tacrolimus apariția sindromului de encefalopatie posterioară reversibilă (SEPR). Dacă apar simptome specifice SEPR (cefalee, alterarea statusului mental, convulsii, tulburări vizuale) se recomandă efectuarea unor investigații suplimentare (ex: IRM). Dacă este diagnosticat SEPR se oprește imediat tratamentul sistemic cu tacrolimus și se efectuează controlul adecvat al tensiunii arteriale și al convulsiilor.

Sarcina și alăptarea

La om, s-a arătat că tacrolimusul poate să traverseze placenta. Datorită unui număr redus de paciente gravide cu transplant de organ nu s-au putut identifica efectele administrării de Advagraf  asupra sarcinii. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de avort spontan. Tratamentul cu tacrolimus poate fi luat în considerare la gravide doar atunci când nu sunt disponibile alte soluții mai sigure și când beneficiul care se urmărește justifică eventualele riscuri asupra fătului.

Tacrolimusul este excretat și în laptele uman. Femeile care consumă Advagraf nu trebuie să alăpteze pe durata tratamentului, fiindcă nu pot fi excluse efectele nocive asupra nou-născutului.

Efecte asupra capacității de a conduce vehicule

Consumul de tacrolimus poate să determine tulburări de vedere și neurologice. Aceste afecțiuni pot fi accentuate dacă pacientul asociază și alcool etilic tratamentului cu Advagraf. Nu au fost realizate studii legate de efectul tacrolimusului asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

Doze și mod de administrare Advagraf

Se recomandă administrarea orală de Advagraf o dată pe zi. Tratamentul cu tacrolimus trebuie monitorizat cu atenție de către personalul medical calificat și echipat corespunzător. Doar medici cu experiență pot prescrie medicamentul și pot face modificări în terapia imunosupresoare. Advagraf este un medicament care se utilizează pe o perioadă îndelungată de timp.

Doza de tacrolimus se calculează în funcție de greutatea corporală a pacientului. Advagraf se administrează , de obicei, împreună cu alte medicamente imunosupresoare în perioada de după operație. Doza poate să varieze în funcție de regimul imunosupresor ales. Atunci când se alege doza de Advagraf trebuie să se țină cont de evaluarea clinică a rejetului și de tolerabilitatea individuală a fiecărui pacient.

Se recomandă monitorizarea concentrației minime de tacrolimus în primele două săptămâni post-transplant pentru a se asigura o expunere adecvată de medicament în perioada imediat de după transplant. Ajustarea dozelor de Advagraf poate să dureze câteva zile, fiindcă tacrolimus este o substanță cu clearance redus.

În situația în care se dorește prevenirea rejetului de grefă trebuie să se mențină imunosupresia. Astfel, pentru tratamentul oral nu există o durată limită.

Pentru profilaxia rejetului de grefă în transplantul renal:

–        Inițial: o doză de 0,20-0,30 mg/kg pe zi (dimineața) de Advagraf

–        În perioada post-transplant dozele de Advagraf sunt, adesea, reduse

Pentru profilaxia rejetului de grefă în transplantul hepatic:

–        Inițial: o doză de 0,10-0,20 mg/kg pe zi (dimineața) de Advagraf

–        În perioada de după transplant se pot reduce dozele de Advagraf

Pentru tratamentul rejetului de alogrefă:

–        S-a încercat creșterea dozelor de tacrolimus, administrarea de corticosteroizi și a unor cure scurte de anticorpi mono-/policlonali în tratamentul episoadelor de rejet. În cazul în care apar reacții adverse se va reduce doza de Advagraf.

La pacienții cu insuficiență hepatică severă se indică reducerea dozelor pentru a menține o concentrație plasmatică minimă de tacrolimus în intervalul țintă recomandat.

La pacienții cu insuficiență renală nu se impune o ajustare suplimentară a dozelor, dar trebuie urmărită cu atenție funcția renală.

Spre deosebire de caucazieni, la pacienții de rasă neagră pot fi necesare doze mai mari de tacrolimus pentru a se obține concentrația sanguină minimă similară.

Advagraf se administrează oral, o dată pe zi, dimineața. Capsulele cu eliberare prelungită se înghit imediat după ce sunt scoase din blister. Capsula se înghite întreagă cu o cantitate suficientă de apă. Pentru a asigura o absorbție maximă, Advagraf se administrează cu cel puțin o oră înainte sau la 2-3 ore după masă. Dacă uitați să luați doza de dimineață trebuie să o luați cât se poate de repede în aceeași zi. Nu se ia o doză dublă a doua zi dimineața.

În cazul pacienților care nu pot primi pe cale orală medicamentul imediat post-transplant, tratamentul cu Advagraf poate fi inițiat intravenos (la o doză de 1/5 din doza orală recomandată).

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!