Distribuie Articolul

     1) Denumirea,compoziția și clasa de medicamente de unde face parte

Adrenalina este un hormon secretat de medulosuprarenală, care reprezintă zona centrală a glandelor suprarenale. Hormonii secretați de medulosuprarenală se numesc catecolamine și sunt reprezentați de: adrenalină (sintetizată în proporție de 80%) și noredrenalină (sintetizată în proporție de 20%.). Secreția medulosuprarenalei este stimulată în condiții de stres, hormonii secretați de aceasta având un rol important în reacția de adaptare a organismului în fața diferitelor agresiuni. Adrenalina se folosește în tratamentul de urgenţă în cazul unui stop cardiac sau reacții alergice severe. Adrenalina 1 mg se găsește sub formă de fiole de 1 ml soluţie injectabilă care conţin Adrenalina 1 mg.

    2) Indicații și contraindicații

   Indicații:

  • este primul medicament folosit în resuscitarea cardio-pulmonară. Se utilizează în toate ritmurile de stop cardiac (fibrilație ventriculară, tahicardia ventriculară fără puls, asistola și activitatea electrică fără puls), administrat la fiecare 3-5 min. În cursul resuscitării cardiopulmonare NU EXISTĂ doze maxime de Adrenalină.
  • este medicaţia de primă linie în tratamentul șocului anafilactic;
  • este medicamentul de linia a doua în tratamentul şocului cardiogen;
  • detresă cardio-circulatorie cu stări de şoc hemoragic, traumatic, septic sau secundară chirurgiei cardiace;
  • angioedem laringian;
  • criză de astm bronsic;
  • glaucom;
  • sângerări difuze de la suprafața pielii sau a mucoaselor;
  • se asociază cu anestezicele locale care au un efect vasodilatator (Procaina, Benzocaina, Xilina sau Lidocaina, Prilocaina) pentru a crește durata anesteziei locale și a reduce sângerarea.

   Contraindicații:

   3) Reacții adverse și supradozaj cu Adrenalină

Reacții adverse:

Intoxicația sau supradozajul cu Adrenalină nu are un antidot specific, iar tratamentul supradozării este suportiv. După administrare pot să apară hemoragii cerebrale (datorită creşterii bruşte a tensiunii arteriale), fibrilaţie ventriculară (în special la persoane care au patologie cardiacă) şi infarct miocardic acut (la pacienţii care sunt diagnosticați cu cardiopatie ischemică). Vasoconstricţia periferică şi stimularea cardiacă pot determina edem pulmonar acutTratamentul constă în administrarea de α-blocante adrenergice, β-blocante adrenergice şi vasodilatatoare cu acţiune rapidă.

4) Interacțiuni și atenționări speciale

a) β-blocante neselective: pot cauza hipertensiune arterială şi bradicardie.
b) α-blocante: pot să scadă intensitatea efectului vasoconstrictor al Adrenalinei.                                                               c) Chinină, Digoxin, Halotan, antidepresive triciclice, antidepresive inhibitoare ale recaptării Noradrenalinei şi Serotoninei și antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO): pot creşte riscul de apariţie al aritmiilor.
d) Simpatomimetice (sunt medicamente care reproduc efectele stimulării sistemului nervos vegetativ simpatic ): pot amplifica efectele Adrenalinei.

Adrenalina prezintă incompatibilitate în soluţie cu următoarele medicamente:

  • vitamina C;
  • Atropină sulfurică;
  • Carbenicilină;
  • Cefalotină;
  • Cloramfenicol hemisuccinat;
  • Clorpromazină clorhidrică;
  • Meticilină sodică;
  • Benzilpenicilină sodică şi potasică;
  • soluţii alcaline;
  • Tetraciclină clorhidrică.

Atenţionări speciale

În caz de şoc hipovolemic se recomandă restabilirea echilibrului volemic înaintea administrării acestui medicament. Adrenalină 1 mg trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tahiartimii, infarct miocardic acut, hipertiroidism, hipercalcemie, hipokaliemie (hipopotasemie), boala Parkinson, deoarece există riscul agravării acestor afecţiuni. Adrenalina inhibă secreţia de insulină şi pacienţii cu diabet zaharat pot necesita creşterea dozei de insulină.

Sarcina şi alăptarea
În timpul sarcinii, Adrenalina trebuie utilizată numai dacă beneficiul aşteptat justifică riscul potenţial asupra fătului. Utilizarea acestui medicament poate să scadă marcat fluxul de sânge la nivelul placentei. Nu se aşteaptă ca epinefrina excretată în laptele matern să aibă vreun efect asupra sugarilor alimentaţi natural.

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu se recomandă conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje deoarece simptomele şocului anafilactic pot afecta aceste capacităţi.

5) Doze si mod de administrare

  1. administrare intravenoasă (i.v)

Se diluează 1 ml soluţie injectabilă (o fiolă) în 10 ml ser fiziologic. Doza recomandată este de 0,1 mg epinefrină (echivalent a 1 ml soluţie diluată), administrată intravenos în bolus. Administrarea se poate repeta până la restabilirea stării hemodinamice.

      2.administrare subcutanată (s.c)

  • Adulţi – doza recomandată este de 0,3 mg Adrenalină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată). Ameliorarea stării generale apare în 3 – 5 minute de la administrarea subcutanată. Dacă este necesar, după 10 – 15 minute se pot administra încă 0,3 mg Adrenalină (0,3 ml soluţie injectabilă nediluată).
  • Copii cu vârsta sub 2 ani (sub 12 kg) – doza recomandată este de 0,05 – 0,1 mg Adrenalină (0,05 – 0,1 ml soluţie injectabilă nediluată).
  • Copii cu vârsta între 2 şi 6 ani (12 – 18 kg) – doza recomandată este de 0,15 mg Adrenalină (0,15 ml soluţie injectabilă nediluată).
  • Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani (18 – 33 kg) – doza recomandată este de 0,2 mg Adrenalină (0,2 ml soluţie injectabilă nediluată).
  • Stop cardiac

Doza recomandată este de 1 – 5 mg Adrenalină (1 – 5 ml soluţie injectabilă nediluată) până la restabilirea stării hemodinamice.

Doza recomandată este de 0,01 – 0,5 μg/kg şi minut, administrată cu injectomatul, doza medie fiind stabilită în funcţie de efectul terapeutic dorit.

Doza recomandată este de 0,3 – 0,5 mg Adrenalină (0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă nediluată), administrată subcutanat. Dacă este necesar, după 20 minute se poate repeta administrarea.

Mod de administrare Adrenalina

Cel mai bun loc pentru injectare intramusculară este regiunea antero-laterală din treimea mijlocie a coapsei. Acul utilizat pentru injecție trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura că Adrenalina este injectată în muşchi. Adrenalină nu trebuie administrată în degetele de la mâini sau de la picioare, urechi, nas sau organe genitale datorită riscului de necroză tisulară ischemică. Injecţiile intramusculare de Adrenalină 1 mg în fese trebuie evitate, din cauza riscului de necroză tisulară.

Adrenalina este rapid degradată de substanţe alcaline şi oxidanţi, inclusiv bicarbonatul de sodiu, halogenii, permanganaţii, cromaţii, nitraţii, nitriţii şi sărurile metalelor uşor reductibile (fier, cupru şi zinc). Nu se va amesteca cu soluţii care conţin Aminofilină din cauza alcalinităţii acestora.

 

6) Alte informații

  • Adrenalină 1 mg soluţie injectabilă se prezintă sub formă de soluţie limpede.
  • Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
  • Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
  • A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
  • Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi semne vizibile de deteriorare.

Adaugă un comentariu