Adenomul toxic autonom – simptome, tratament, management

                       Adenomul toxic tiroidian sau boala Plummer este un nodul solitar hipersecretant de T3 (triiodotironina)și T4 (tetraiodotironina sau tiroxina), obiectivat palpatoriu, ecografic și scintigrafic. Acesta reprezintă aproximativ 9,2% din totalul hipertiroidiilor, iar între 5 – 20% dintre gușile nodulare se manifestă ca adenoame autonome. Incidența maximă a adenomului tiroidian unic interesează vârsta de aproximativ 50 de ani, raportul sex feminin versus sex masculin fiind de 4 la 1.

                       Adenoamele toxice au la bază mutații la nivelul receptorului de TSH (în 20 – 70% cazuri) care duc la creșterea producției de hormoni tiroidieni, ce nu mai răspund la mecanismele obișnuite de reglare (secreție autonomă). Din punct de vedere clinic, pacientul cu adenom toxic autonom prezintă: semne pregnante sau discrete de hipertiroidie, în funcție de gradul autonomiei; oftalmopatia infiltrativă nu este prezentă niciodată.

                       Din punct de vedere al diagnosticului, acesta se pune pe baza:

  • anamneză;
  • semnele clinice de hipertiroidism;
  • ecografie tiroidiană: nodul solitar, de aspect complex;
  • scintigrafia cu Tc99: nodul hiperfixator ”nodul cald sau fierbinte”, cu scăderea sau cu absenţa captării izotopului în restul ţesutului tiroidian;
  • laborator: valorile TSH-ului, fracțiile libere ale T3 și T4 – sunt grevate de stadiul autonomiei, inițial constatându-se hipertiroidie subclinică.

Scintigrafie tiroidiană, A = imagine normală, D = adenomul toxic autonom

                       Ca și metode de tratament se recomandă administrarea de antitiroidiene de sinteză până la obținerea eutiroidiei, urmată de cura chirurgicală (lobectomia tiroidiană = constă în rezecția unui lob tiroidian sau a unei jumătăți din glanda tiroidă) sau radioiodoterapia (tratamentul cu iod radioactiv I131).

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!