Actinomicoza- cauze, simptome, tratament

actinomicoza
Actinomicoza se caracterizează prin formațiuni nodulare care pot fistuliza

Ce reprezintă actinomicoza?

Actinomicoza reprezintă o boală infecțioasă cu o evoluție cronică lentă. Actinomicoza se caracterizează prin formațiuni nodulare care pot fistuliza în diverse zone:

  • În plămâni;
  • În zona cervicală;
  • În organele abdominale;
  • În organele pelviene;
  • În sistemul nervos central.

S-a estimat că aproximativ 50% dintre cazurile de actinomicoză sunt localizate la nivelul feței și gâtului, 15% – la nivelul toracelui, 20% – la nivelul abdomenului, iar restul cazurilor în regiunile pelvisului, inimii și a creierului.

Actinomicoza umană are o răspândire ubicuitară (universală) și poate afecta oricare dintre structurile organismului. Uneori această boală se poate generaliza. Se estimează că incidența actinomicozei este de peste zece ori mai înaltă în populația defavorizată socioeconomic și cu o igienă precară a cavității orale.

Care este agentul etiologic al actinomicozei?

Agentul etiologic al actinomicozei este Actinomyces israelii, care face parte din genul Actinomyces, familia Actinomycetaceae, ordinul Actinomycetales. Actinomicetele sunt niște bacterii anaerobe, microaerofile, Gram pozitive, fără membrană nucleară, dar acoperite cu un perete mucopeptidic. Aceste bacterii sunt niște agenți oportuniti, condiționat patogeni. Actinomicetele cresc pe medii lichide sau solide îmbogățite. Creșterea acestor bacterii este inhibată de penicilină, tetraciclină, eritromicină, cefoxitină, cloramfenicol, cotrimoxazol și de către alte antibiotice.

Actinomicoza la om este produsă mult mai rar și de alte Actinomicete, precum: Actinomyces odontolyticus, Actinomyces viscosus, Actinomyces naeslundii, Actinomyces meyeri și Propionibacterium propionicum. Unele specii de Actinomyces se găsesc în cavitatea bucală, ca floră saprofită. Acestea se multiplică în leziunile dento-paradontale și amigdaliene.

Actinomyces israelii reprezintă niște filamente dispuse radiar, cu ramificații în T sau în Y. Alte variante de Actinomyces israelii se prezintă sub formă bacilare, cocobacilare și difteriale. La microscopie, Actinomyces israelii se prezintă sub formă de particule galbene „granule de sulf”.

Care este sursa de agent patogen în actinomicoză?

Sursa de agent patogen în actinomicoză este reprezentată de către omul bolnav, cu forme localizate sau diseminative de boală și de către purtătorul de actinomicete. Omul bolnav poate elimina actinomicete prin produsele patologice evacuate prin căile naturale sau prin leziunile supurative. Purtătorul de actinomicete reprezintă o sursă foarte frecventă, din motiv că aceste bacterii se găsesc în mod obișnuit în cavitatea bucală, mai ales dacă persoana suferă de leziuni cronice dentare, paradontale și amigdaliene. Alte zone anatomice cu anaerobioză care favorizează dezvoltarea intensă a actinomicetelor sunt apendicele, cecul, colonul și vaginul.

Care sunt factorii, mecanismul și căile de transmitere în actinomicoză?

Actinomicetele se transmit exclusiv printr-un macanism direct, atunci când nu sunt respectate măsurile de igienă cotidiană. Prin ingestia unei băuturi, cu un conținut de actinomicete este posibilă contaminarea și infectarea tractului digestiv. Actinomicoza este o boală infecțioasă, însă nu este contagioasă, astfel nu poate fi transmisă de la om la om.

Cât de susceptibili sunt oamenii față de actinomicoză?

Receptivitatea față de actinomicoză este mai mare la persoanele cu o rezistență generală deficitară și la imunosupresivi. Aceste persoane în orice moment pot prezenta niște porți de intrare pentru actinomicete, precum leziuni traumatice sau chirurgicale. Ca exemple pot fi plăgile cu țesuturi devitalizate, ulcerele sau necrozele cronice.

Care este simptomatologia actinomicozei?

Actinomicetele determină manifestări clinice în zona oro-cervicală, pleuro-pulmonară, mediastinală, în ficat, organele abdominale, pelviene, în sistemul nervos central, în mușchi și schelet. Perioada de incubație în actinomicoză este variabilă, de la zile la săptămâni, luni și chiar ani. Debutul bolii nu este caracteristic și poate crea dificultăți de diagnosticare. În perioada de stare, actinomicoza evoluează lent, trenant, cu o afectare generală nesemnificativă. Bolnavul poate prezenta febră moderată, poate scădea în greutate, iar în hemoleucogramă poate fi prezentă o leucocitoză cu neutrofilie.

Bolnavii cronici pot prezenta abcese care fistulizează și elimină un puroi gălbui, cu o tendință de invadare distructivă a zonelor din vecinătate.

Cele mai des întâlnite locuri de dezvoltare a actinomicetelor sunt leziunile cavității bucale, a zonei cervicale și faciale. Adesea acestea sunt confundate cu neoplasmele. Migrația actinomicetelor din aceste zone, poate cauza otite, sinuzite, care se pot extinde spre sistemul nervos central și spre cavitatea toracică. Actinomicoza oro-cervico-facială este cea mai frecventă formă de manifestare a maladiei şi reprezintă aproximativ 50% din totalitatea cazurilor semnalate de boală. Actinomicoza oro-cervico-facială apare ca urmare a unei lucrări dentare sau a unui traumatism la nivelul cavităţii bucale. Totuși această formă de boală poate surveni şi spontan, la pacienţii cu o igienă orală deficitară.

Principalele acuze ale bolnavilor sunt febra, durerea, iar în analiza generală a sângelui – leucocitoza.

Oasele se infectează cu actinomicete în urma traumelor sau pe cale hematogenă. Au fost semnalate și cazuri de periostită sau osteomielită acută și cronică. Actinomicetele, prin sistemul sanguin pot determina infecții localizate în diverse organe. Aceste infecții pot fi asimptomatice și creează dificultăți în diagnosticre.

Care este simptomatologia în actinomicoza bronhopulmonară și pleurală?

În această formă de actinomicoză, bolnavul poate prezenta durere toracică, febră, o scădere în greutate. Semnele radiologice pot diferenția diagnosticul de alte patologii (pneumonii de altă etiologie și neoplazii). Actinomicoza bronhopulmonară și pleurală poate prezenta risc de extindere mediastinală sau spre peretele toracic. Actinomicoza toracică apare la aproximativ 15-20% dintre persoanele afectate.

Care este simptomatologia în actinomicoza abdominală?

În această formă de actinomicoză, bolnavul poate prezenta dificultăți de diagnostic. Manifestările clinice pot fi de la tip apendicular, până la cele din peritonită. Frecvent în actinomicoza abdominală sunt prezente infiltrația tisulară, abcesul și formațiunile pseudotumorale. Actinomicoza abdomino-pelvină se întâlneşte la aproximativ 20% dintre cazuri.

Care este simptomatologia în actinomicoza pelviană?

În caz de actinomicoză pelviană, femeia poate prezenta febră, scădere în greutate, dureri în abdomen și scurgeri vaginale. Actinomicoza pelviană este asociată mai frecvent cu dispozitivele intrauterine contraceptive. Pacientele se prezintă, de obicei, cu un istoric de folosire îndelungată (mai mult de doi ani) a dispozitivelor, cu febră, scurgeri vaginale, durere pelviană sau/și abdominală şi pierdere în greutate.

Care este simptomatologia în actinomicoza la nivelul sistemului nervos central?

La nivelul sistemului nervos central, actinomicoza este prezentă sub formă de abces unic sau multiplu. Infecţia de la acest nivel, apare, de obicei, prin diseminare hematogenă sau prin extensie directă de la o actinomicoză oro-cervico-facială. S-au semnalat și cazuri de meningită, meningoencefalită, actinomicom, infecții ale spațiilor epidurale sau subdurale (empiem și abces subdural), cazuri de sindrom al sinusului cavernos sau ruptura de carotidă.

Cum se poate diagnostica actinomicoza?

Diagnosticul pozitiv în actinomicoză:

  • pe baza tabloului clinic (simptomatologiei);
  • pe baza datelor paraclinice.

La examenul de laborator:

  1. Rezultatele testelor sangvine sunt nespecifice. Pot exista semne de anemie, leucocitoză uşoară, VSH puțin crescut, valori mai mari decât cele normale ale proteinei C reactive. Concentraţia fosfatazei alcaline poate fi mărită în actinomicoza hepatică.
  2. Aspectele imagistice sunt nespecifice, în stadiile precoce ale bolii. Acestea nu au valoare diagnostică, deoarece aceste aspecte pot fi întâlnite și în alte procese inflamatorii sau neoplazice locale (în special în cazul tumorilor pulmonare). Rezultatele tomografiei computerizată sau a rezonanţei magnetice nucleară aduc informaţii nespecifice în privința unui abces sau flegmon, însă indică localizarea anatomică exactă, ce facilitează obţinerea de probe tisulare. În stadiile avansate ale actinomicozei, aspectele imagistice arată infiltrări a ţesuturilor învecinare de-a lungul planurilor tisulare, cu formare de tracturi sinuoase, caracteristice, dar nespecifice, pentruaceastă boală infecțioasă.
  3. Aspectele histopatologice arată prezența microorganismelor filamentoase, a celor Gram pozitive şi a granulelor cu aspect sulfuros.
  4. Un diagnostic de certitudine impune izolarea directă a actinomicetelor dintr-o probă biologică sau de la nivelul granulelor sulfuroase. Cele mai adecvate probe biologice sunt cele de puroi, tisulare sau din granulele sulfuroase. Actinomicetele pot fi cultivate pe medii selective de agar, în condiţii anaerobe, la 37°C, timp de până la trei săptămâni. În laboratoarele de cercetare sunt aplicate noi metode de genetică moleculară.

Cum este tratat bolnavul de actinomicoză?

Bolnavul de actinomicoză necesită un tratament îndelungat, cu doze mari de antibiotice. În dependență de localizarea actinomicozei, bolnavul poate necesita drenarea chirurgicală a abceselor și/sau excizia chirurgicală a zonei infectate. Pentru a distruge actinomicetele se administrează zilnic doze crescute de antibiotic intravenos, timp de 2-6 săptămâni; apoi 6-12 luni antibioticul se administrează peroral.

Preparatele utilizate în tratamentul actinomicozei sunt Penicilina, Tetraciclina, Clindamicina, Eritromicina, Minociclina, Cefalosporinele de generația I, Imipenemul, Ceftriaxona etc. Este necesar efectuarea antibioticogramei înainte de inițierea tratamentului.

Care este prognosticul în actinomicoză?

Evoluția și severitatea actinomicozei este dependentă de localizarea infecției. Actinomicozele pulmonară și septicemică au un pronostic rezervat.

Care sunt măsurile de profilaxie în actinomicoză?

  • Activități de educație, cu scopul de a asigura evitarea colonizării cu actinomicete.
  • Efectuarea igienizării zilnice a cavității orale.
  • Protecția persoanelor imunosupresive, a receptorilor de transplant și a celor supuși intervențiilor chirurgicale gastrointestinale.

BIBLIOGRAFIE:

  • Aurel Ivan, Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Iași, Editura Polirom, 2002;
  • http://www.bmj.ro/articles/2012/02/15/actinomicoza.

Suntem pe social media

Like us!