Denumire, compozitie si clasa de medicamente din care face parte
Afonilum este un medicament ce face parte din clasa medicamentelor recomandate pentru bolile obstructive ale cailor respiratorii, substanta activa din compozitia sa fiind teofilina. In lista excipientilor apar celuloza etilica, gelatina, bioxidul de siliciu cu dispersie inalta, indigotinul (E132), diocusatul de sodiu, polividonul, talcul si dioxidul de titan.
Indicatii si contraindicatii Afonilum
Afonilum este indicat in profilaxia si in tratamentul bronhospasmului reversibil asociat cu astmul bronsic si cu bronhopneumopatia cronica obstructiva (BPCO).
Afonilum nu trebuie folosit ca si tratament de prima linie in astmul bronsic la copii.
Acest medicament este contraindicat persoanelor care dezvolta hipersensibilitate la substanta activa, la excipienti sau la xantine. Nu se indica administrarea concomitenta cu efedrina la copii. Este contraindicat copiilor cu varsta mai mica de 6 luni.
Reactii adverse si supradozajul cu Afonilum
La fel ca si toate medicamentele, Afonilum poate cauza reactii adverse. Acestea nu sunt intalnite la toti pacientii carora le este administrat. In randurile care urmeaza, vom enumera reactii adverse care au la baza atat experienta dupa punerea pe piata a medicamentului, cat si literatura stiintifica.
Pot sa apara reactiile adverse asociate in mod frecvent cu derivatii de xantine cum ar fi greata, varsaturi, iritatie gastrica, palpitatii (batai neregulate ale inimii), tahicardie (cresterea frecventei batailor inimii), aritmii, convulsii, cefalee, stimularea sistemului nervos central si insomnii. Aceste reactii adverse pot fi scazute in intensitate daca se mentin concentratii mici ale medicamentului in sange (mai putin de 20 micrograme per ml de plasma).
Situatiile de supradozaj mai mare de 3 g pot fi serioase in cazul unui adult (40 mg/kg corp la copii). Dozale fatale de Afonilum incep de la 4.5 g la adult (60 mg/kg corp la copii), dar pot fi semnificativ mai mari in cazul altor persoane.
Simptomele supradozajului includ:
- simptome digestive: greturi, varsaturi deseori severe, dureri epigastrice, hematemeza (varsaturi cu sange). De asemenea, poate sa apara pancreatita acuta.
- simptome neurologice: agitatie, neliniste, hipertonie, reflexe exagerate ale membrelor, convulsii. In cazuri severe poate sa se instaleze coma.
- simptome cardiovasculare: in mod frecvent apare tahicardia sinusala. Pot sa urmeze batai ectopice ale inimii si tahicardii supraventriculare sau ventriculare.
- simptome metabolice: hipokalemie (scaderea potasiului seric) datorata trecerii potasiului in compartimentul intracelular. Aceasta poate fi severa si poate duce la tulburari majore. Pot sa mai apara hiperglicemie, hipomagneziemie sau acidoza metabolica. De asemenea, poate sa apara si rabdomioliza.
Managementul supradozajului cu teofilina: se administreaza carbune activat sau poate sa intre in discutie lavajul gastric daca supradozajul este semnificativ si daca au trecut 1-2 ore de la administrare. Dozele repetate de carbune activat per os cresc rata eliminarii teofilinei. Potasiul seric trebuie tinut sub observatie prin determinari frecvente si hipokalemia trebuie corectata. Se recomanda precautie la administrarea potasiului. Daca se administreaza prea mult pot sa apara hiperkalemii severe in timpul recuperarii pacientului. Daca potasiul seric e scazut atunci trebuie masurat si magneziul seric cat de curand posibil.
In cazul aritmiilor ventriculare agentii antiaritmici cum ar fi lidocaina trebuie evitati datorita riscului de aparitie sau de exacerbare a convulsiilor. Tahicardiile cu debit cardiac adecvat se lasa fara tratament. Beta blocantele pot fi administrate in cazuri extreme, dar nu daca pacientul este astmatic.
Trebuie monitorizata concentratia plasmatica de teofilina cand se suspecteaza otravirea severa pana cand aceasta scade. Varsaturile pot fi tratate cu antiemetice ca metoclopramid sau ondansetron
Convulsiile izolate pot fi controlate cu diazepam administrat intravenos.
Interactiuni si atentionari speciale pentru Afonilum
Cimetidina, alopurinolul, corticosteroizii, frusemidele, izoprenaline, contraceptivele orale, eritromicina sau alte antibiotice macrolide, blocantii canalelor de calciu, diltiazemul si verapamilul, nizatidinele, norfloxacina, izoniazidul, fluconazolul, carbimazolul, mexiletinul, propafenona, oxpentifilina, disulfiramii, interferonul alfa si vaccinurile antigripale cresc nivelurile plasmatice de teofilina. Dozele de Afonilum trebuie scazute in cazul administrarii concomitente a oricarui dintre medicamentele de mai sus.
Fenitoina, carbamazepina, barbituricele, rifampicina, sulfinpirazona, ritonavirul, primidona si aminoglutetimida pot sa reduca nivelurile plasmatice de teofilina. Astfel dozele de Afonilum trebuie crescute.
Afonilum poate sa creasca excretia de litiu.
Trebuie evitata asocierea dintre Afonilum si fluvoxamina. Unde acest lucru nu este posibil, pacientilor ar trebui sa li se injumatateasca dozele de Afonilum si teofilina plasmatica trebuie tinuta sub observatie atenta.
Alte interactiuni:
- β-Blocantele antagonizeaza bronhodilatatia produsa de Afonilum
- Ketamina: scade pragul convulsivant
- Doxapramul: creste stimularea sistemului nervos central
Raspunsul pacientilor la terapia cu Afonilum trebuie monitorizat atent. Inrautatirea simptomelor astmului bronsic necesita supraveghere medicala de urgenta.
In cazul efectului insuficient la dozele recomandate sau in cazul reactiilor adverse nedorite, se recomanda monitorizarea teofilinei plasmatice.
Afonilum trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu aritmii cardiace, ulcer peptic, hipertiroidism, hipertensiune, porfirii acute, disfunctii hepatice, alcoolism cronic si boli pulmonare cronice. Se recomanda precautie si la pacientii cu afectiuni febrile acute, deoarece febra scade clearance-ul teofilinei. S-ar putea sa fie nevoie ca in acest caz sa scadeti dozele de Afonilum pentru a evita intoxicatia. Fumatul si consumul de alcool pot sa creasca clearance-ul teofilinei si cresterea dozelor de Afonilum este indicata in acest caz.
Terapia bronhodilatatoare alternativa trebuie administrata la pacientii cu istoric de convulsii.
Nu se recomanda utilizarea de Afonilum concomitent cu alte preparate pe baza de derivati de xantine.
Atentie! Xantinele pot potenta hipokalemia ce rezulta din terapia cu beta-2-agonisti, steroizi sau diuretice. Pot potenta hipoxia. Se recomanda prudenta in astmul bronsic sever. Se recomanda ca nivelurile serice de potasiu sa fie monitorizate in astfel de situatii.
In caz de atac acut de astm la un pacient care primeste teofilina trebuie avuta atentie deosebita la administrarea intravenoasa. Se recomanda folosirea unei jumatati de doza (ex 3 mg/kg corp in loc de 6 mg/kg corp).
Doze si mod de administrare pentru Afonilum
Doza de teofilina se stabileste individual, in functie de concentratia plasmatica a teofilinei (valoarea ideala este de 8-20 mcg/ml). Doza se stabileste prin calcul cu greutatea corporala ideala a pacientului, deoarece aceasta nu se distribuie in tesutul adipos.
Adulti: doza zilnica de intretinere este de 11-13 mg/kg corp. Fumatorii necesita doze mai mari per kg corp deoarece rata de eliminare a teofilinei este crescuta. Se administreaza in general cate o capsula de Afonilum de doua ori pe zi, preferabil dupa mancare, nemestecate si cu un pahar mare de apa. Doza se poate creste pana la doua tablete de doua ori pe zi daca este necesar.
Copiii sub 6 luni: Afonilum nu trebuie folosit la copiii cu varsta sub 6 luni.
Varstnici: Acest grup populational necesita reducerea dozei datorita scaderii clearance-ului teofilinei.
Excretia de teofilina este incetinita la pacientii cu insuficienta hepatica, congestie pulmonara, infectii virale (in special virusul influenzae), varsta inaintata dar si in caz de tratament asociat cu alte medicamente mentionate la Interactiuni. Datorita riscului de acumulare de metaboliti ai teofilinei se recomanda scaderea dozei de Afonilum la acesti pacienti.
Tratamentul se incepe in general seara, pe cat posibil cu putn inainte de culcare si in functie de necesitati si toleranta, respectiv in functie de titrul teofilinei sanguine se va creste doza progresiv pe parcursul a 2-3 zile. Atat cresterile cat si scaderile dozei se vor face doar cu avizul medicului. La trecerea de la teofilina non-retard la teofilina retard se va avea in vedere o eventuala reducere a dozei zilnice.
Afonilum retard forte este recomandat ca terapie de intretinere la pacientii cu un necesar de aproximativ 750 mg teofilina pe zi. Daca nu exista alte recomandari, se va administra:
- adulti: 2 capsule pe zi la pacientii cu greutate corporala de 60-70 kg si necesar de 11-13 mg/kg corp/zi
- tineri intre 12 si 16 ani: 2 capsule pe zi la pacientii cu greutate corporala de 40-60 kg si un necesar de maxim 18 mg/kg corp/zi
La pacientii cu greutati corporale ce se situeaza sub sau peste valorile indicate se va adapta corespunzator doza. Pentru aceste cazuri exista preparate dozate diferit cum ar fi: Afonilum retard mite (125 mg teofilina/capsula retard) sau Afonilum retard (250 mg teofilina/capsula retard) sau Afonilum Bio – R (250 mg si 375 mg teofilina/capsula retard).
Durata terapiei se stabileste in functie de tipul, gravitatea si evolutia bolii si este hotarata de medicul curant.
Afonilum nu trebuie folosit dupa expirarea termenului de valabilitate inscris pe ambalaj.
Alte informatii despre Afonilum
Afonilum in sarcina: Administrarea preparatelor pe baza de teofilina la femeile insarcinate ar trebui luata in considerare doar daca nu exista nicioalta alternativa si daca beneficiul tratamentului depaseste riscurile asupra fatului.
Afonilum la femeile care alapteaza: Teofilina este excretata in laptele matern si de aceea nu ar trebui administrat mamelor care alapteaza. Daca administrarea teofilinei este absolut necesara, atunci se va intrerupe alaptarea.
Afonilum si condusul: Acest medicament nu influenteaza in niciun fel capacitatea pacientilor de a conduce masini si de a manevra utilaje.