Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

duminică, iulie 03, 2022

Viscerocraniu - notiuni de anatomie

Buican
Buican

28 Apr 2021

eye-glyph Vizualizări: 7008

Distribuie Articolul

Craniul reprezintă un complex scheletic cu rolul în protejarea și susținerea creierului și a organelor de simț. Este format din paisprezece oase, din care opt sunt pereche și șase nepereche. Oasele nepereche sunt reprezentate de: frontal, sfenoid, occipital, etmoid, vomer, mandibulă și hioid, iar cele pereche de parietal, temporal, nazal, lacrimal, cornetul nazal inferior, maxilă, zigomatic și palatin. Viscerocraniul este format din nouă oase: osul nazal, osul lacrimal, cornetul nazal inferior, osul etmoid, vomerul, maxila, osul zigomatic, osul palatin și mandibula. 

     1. OSUL NAZAL

                 

Este un os mic, alungit, pereche, care participă la alcătuirea scheletului osos al piramidei nazale. Oasele nazale sunt situate de o parte și de alta a liniei mediane între procesele frontale ale maxilelor și porțiunea nazală a frontalului. Osului nazal i se descriu două fețe și patru margini.

Faţa externă, care prezintă:

- rugozităţi pentru inserţii musculare;

- un mic orificiu vascular (Foramina nasalia) situat în centrul feţei externe, străbătut de o mică venă.

Faţa internă, ia parte la formarea cavităţii nazale şi prezintă:

  • şanţul etmoidal (Sulcus ethmoidalis), străbătut de nervul etmoidal anterior.

    

Marginea superioară, groasă şi dinţată se articulează cu porţiunea nazală a osului frontal.

Marginea inferioară, subţire şi scobită se articulează cu cartilajele alare mari şi mici şi cu cartilajele nazale accesorii.

Marginea laterală, dinţată se articulează cu procesul frontal al maxilei.

Marginea medială, se articulează cu marginea medială a osului nazal de partea opusă formând sutura internazală (Sutura internasalis) şi se proiectează înapoi, sub forma unei creste verticale care ia parte la formarea septului nazal. Marginea medială se articulează de sus în jos cu spina nazală a osului frontal, cu lama perpendiculară a osului etmoid şi cu cartilajul septului nazal.

     2. OSUL LACRIMAL

Osul lacrimal este un os mic, pereche, de formă patrulateră, situat în partea anterioară a peretelui medial al orbitei, între osul frontal, osul etmoid şi maxilă. Participă la formarea peretelui medial al orbitei şi a peretelui lateral al cavităţii nazale.  Osului lacrimal i se descriu două feţe şi patru margini.

Faţa laterală sau orbitală prezintă:

- creasta lacrimală posterioară (Crista lacrimalis posterior) este o creastă verticală;

- cârligul lacrimal (Hamuius lacrimalis) continuă inferior creasta lacrimală posterioară şi împreună cu maxila delimitează orificiul superior al canalului nazolacrimal, străbătut de ductul nazolacrimal;

- şanţul lacrimal (Sulcus lacrimalis) este un şanţ vertical situat anterior de creasta lacrimală posterioară, care împreună cu creasta lacrimală anterioară de la nivelul procesului frontal al maxilei delimitează fosa sacului lacrimal care se continuă în cavitatea nazală cu canalul nazolacrimal;

- porţiunea feţei laterale situată posterior de creasta lacrimală posterioară este plană şi netedă şi aparţine peretelui medial al orbitei.

Faţa medială sau nazală participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale şi prezintă:

- un şanţ vertical care corespunde crestei lacrimale posterioare şi împarte faţa medială în două porţiuni, postero- superioară şi antero-inferioară;

- porţiunea postero-superioară prezintă semicelule care se unesc cu semicelulele etmoidale din grupul anterior formând celulele etmoidolacrimale;

- porţiunea antero-inferioară ia parte la formarea meatului mijlociu.

Marginea superioară, cea mai scurtă şi mai groasă, se articulează cu osul frontal.

Marginea anterioară, este cea mai lungă şi se articulează cu procesul frontal al maxilei.

Marginea posterioară, subţire, se articulează cu lama orbitală a osului etmoid.

Marginea inferioară prezintă un proces descendent care se uneşte cu procesul frontal al maxilei şi cu procesul lacrimal al cornetului nazal inferior, contribuind astfel la delimitarea şanţului nazolacrimal. În afara procesului descendent marginea inferioară se uneşte cu faţa orbitală a maxilei.

 

     3. CORNETUL NAZAL INFERIOR

 

Este un os pereche, lat şi răsucit având forma unui cornet, care este situat pe peretele lateral al fosei nazale delimitând meatul mijlociu de meatul inferior.  Cornetul nazal inferior prezintă două feţe (medială şi laterală), două margini (superioară şi inferioară) şi două extremităţi (anterioară şi posterioară).

FEŢELE

Faţa medială este convexă şi proemină în cavitatea nazală. Porţiunea sa superioară este netedă iar porţiunea sa inferioară prezintă şanţuri vasculare.

Faţa laterală este concavă şi participă la delimitarea meatului inferior.

MARGINILE

Marginea superioară se aplică pe peretele lateral al fosei nazale şi prezintă trei procese:

- procesul lacrimal (Processus lacrimalis) are formă patrulateră şi se articulează cu procesul descendent de pe marginea inferioară a osului lacrimal. Marginile sale se aplică pe buzele şanţului lacrimal de pe faţa nazală a maxilei formînd astfel canalul nazolacrimal;

- procesul maxilar (Processus maxillaris) are formă semilunară şi pătrunde în hiatul maxilar;

- procesul etmoidal (Processus ethmoidalis) are formă variabilă, se îndreaptă supero - posterior unindu-se cu procesul uncinat al etmoidului şi împărţind astfel hiatul maxilar în două orificii.

Marginea inferioară este convexă inferior, groasă în zona sa mijlocie şi subţire spre extremităţi.

EXTREMITĂŢILE

Extremitatea anterioară se aplică pe creasta conchală a maxilei.

Extremitatea posterioară se aplică pe creasta conchală a lamei perpendiculare a palatinului.

 

     4. VOMERUL

   

Vomerul este un os median, nepereche, cu forma unui fier de plug, care formează partea postero-inferioară a septului nazal. Vomerul prezintă de studiat două fete şi patru margini.

Feţele laterale, dreaptă şi stângă formează peretele medial al cavităţii nazale şi sunt în general plane. Feţele prezintă fine şanţuri vasculonervoase, cu traiect oblic anterior şi inferior, dintre care unul este mai pronunţat şi este străbătut de nervul nazopalatin, de o ramură septală posterioară din artera sfenopalatină şi de vene.

Marginea superioară, este cea mai groasă şi prezintă:

- şanţul vomerului (Sulcus vomeris), şanţ median în care pătrunde creasta şi rostrul sfenoidului formând canalul vomerorostral străbătut de o mică venă;

- aripile vomerului (Ala vomeris) delimitează şanţul vomerului.

Marginea laterală a fiecărei aripi împreună cu procesul vaginal şi şanţul lateral de pe faţa inferioară a corpului osului sfenoid formează canalul vomerovaginal.

Canalele vomerovaginale, drept şi stâng, sunt străbătute de mici vene.

Marginea anterioară se articulează în jumătatea superioară cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar în jumătatea inferioară este bifidă şi primeşte marginea inferioară a cartilajului septului nazal.

Marginea inferioară, cea mai lungă, se articulează cu creasta nazală formată în cele 2/3 anterioare de procesele palatine ale maxilelor şi în 1/3 posterioară de lamele orizontale ale oaselor palatine. La unirea marginilor anterioară şi inferioară se găseşte ciocul vomerului.

Marginea posterioară (Crista choanalis vomeris) este liberă, priveşte spre faringe şi delimitează medial orificiile posterioare ale cavităţii nazale - choanele.

 

     5. MAXILA

                             

Maxila este un os pereche şi neregulat, situat în centrul feţei, în jurul căruia se grupează toate celelalte oase ale maxilarului superior. Maxila ia parte la formarea palatului osos, cavităţii bucale, cavităţii nazale, orbitei, a fosei infratemporale şi pterigopalatine. Maxila prezintă un corp şi patru procese - zigomatic, frontal, alveolar şi palatin.

CORPUL MAXILEI (Corpus maxillae)

                       

Corpul maxilei are forma unei piramide triunghiulare a cărei bază priveşte medial spre cavitatea nazală, iar vârful trunchiat este orientat lateral spre osul zigomatic. Corpul maxilei prezintă patru feţe (incluzând baza), trei margini şi un vârf.

Faţa anterioară (Facies anterior), priveşte antero-lateral şi prezintă:

- fosa incisivă, depresiune superficială situată deasupra alveolelor dinţilor incisivi;

- fosa canină (Fossa canina) este o depresiune profundă şi largă situată lateral de fosa incisivă, superior de alveolele premolarilor;

- eminenţa canină, este o proeminenţă alungită în sens vertical, care separă fosa canină de fosa incisivă şi este determinată de alveola bombată a caninului;

 - gaura infraorbitală (Foramen infraorbitale), reprezintă orificiul de deschidere al canalului infraorbital şi este situată în partea superioară a fosei canine, pe verticala care trece prin incizura supraorbitală a frontalului, marginea medială a corneei, comisura buzelor şi gaura mentonieră a mandibulei. Gaura infraorbitală este străbătută de nervul infraorbital (N.infraorbitalis) şi de artera infraorbitală (A.infraorbitalis);

- incizura nazală (Incisura nasalis) este o scobitură situată pe marginea medială a feţei anterioare, care delimitează împreună cu cea de partea opusă şi cu oasele nazale apertura piriformă sau apertura nazală anterioară;

- spina nazală anterioară (Spina nasalis anterior) este un proces ascuţit prin care se termină incizura nazală.

Faţa infratemporală (Facies infratemporalis), concavă, priveşte postero-lateral şi formează peretele anterior al fosei infratemporale. Prezintă:

- orificiile alveolare (Foramina alveolaria) în număr de 2-3;

- canalele alveolare (Canales alveolares) continuă orificiile alveolare şi sunt străbătute de arterele alveolare posterioare superioare (A.alveolaris superior posterior) şi de nervii alveolari posteriori superiori (Rr.alveolares superiores posteriores). Aceste canale sunt situate în peretele posterior al sinusului maxilar şi se termină la 18-20 mm deasupra alveolei ultimului molar. Din canalele alveolare pornesc fine canalicule radiculare prin care trec vasele şi nervii destinaţi dinţilor maxilarului superior;

- tuberozitatea maxilei (Tuber maxillae; Eminentia maxillae) pe care se inseră căteva fibre ale muşchiului pterigoidian medial;

- un şanţ oblic în sus şi lateral situat în partea superioară a feţei infratemporale, străbătut de nervul maxilar (Nervus maxillaris).

Faţa orbitală (Facies orbitalis), triunghiulară, priveşte superior şi formează cea mai mare parte a planşeului orbitei. Prezintă:

- şanţul infraorbital (Sulcus infraorbitalis) care continuă şanţul de la nivelul feţei infratemporale şi se îndreaptă anterior transformându-se în canalul infraorbital (Canalis infraorbitalis) care se deschide la nivelul găurii infraorbitale de pe faţa anterioară. Atât şanţul cât şi canalul infraorbital sunt străbătute de nervul şi vasele infraorbitale;

- canaliculul străbătut de nervii alveolari anteriori superiori (Rr.alveolares superiores anteriores) şi de arterele alveolare superioare anterioare (Aa. alveolares superiores anteriores), se desprinde din porţiunea mijlocie a canalului infraorbital, este situat în grosimea peretelui anterior al sinusului maxilar şi se termină la nivelul vârfului alveolei incisivului medial;

- o mică depresiune, determinată de inserţia muşchiului oblic inferior al globului ocular (M.obliquus inferior), situată în partea antero-medială a feţei orbitale, lateral de şanţul lacrimal.

Faţa nazală (Facies nasalis), corespunde bazei piramidei, priveşte medial şi participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale. Prezintă:

- hiatul maxilar (Hiatus maxillaris) care reprezintă orificiul de deschidere al sinusului maxilar şi este un orificiu larg, cu contur neregulat pe osul dezarticulat, dar mult redus ca dimensiuni la nivelul scheletului capului, fiind completat de patru oase: superior - procesul uncinat al etmoidului; anterior - porţiunea descendentă a lacrimalului; inferior - procesul maxilar al cornetului nazal inferior; posterior - lama perpendiculară a palatinului;

- semicelulele maxilare sunt situate la nivelul marginii superioare a hiatului maxilar şi sunt completate de semicelulele de la nivelul labirintelor etmoidale, formând celulele etmoido - maxilare;

- o suprafaţă rugoasă situată posterior de hiatul maxilar, care se articulează cu lama perpendiculară a palatinului;

- şanţul palatin mare (Sulcus palatinus major) este un şanţ care străbate suprafaţa rugoasă situată posterior de hiatul maxilar. Acest şanţ este transformat de lama perpendiculară a palatinului în canalul palatin mare străbătut de nervul palatin mare (N.palatinus major) şi de artera palatină mare (A.palatina major);

- şanţul lacrimal (Sulcus lacrimalis) situat anterior de hiatul maxilar, care împreună cu procesul descendent al osului lacrimal şi cu procesul lacrimal al cornetului nazal inferior formează canalul nazolacrimal străbătut de ductul nazolacrimal;

- creasta concală (Crista conchalis) este o creastă rugoasă situată anterior de hiatul maxilar destinată articulării cu cornetul nazal inferior. Suprafaţa feţei nazale situată inferior de creasta concală este parte a meatului nazal inferior, iar cea situată superior de creasta concală este parte a atriumului meatului nazal mijlociu.

Vârful este orientat lateral şi se termină prin procesul zigomatic care se articulează cu osul zigomatic.

Marginea anterioară sau infraorbitală (Margo infraorbitalis) este o creastă proeminentă care participă la formarea deschiderii orbitei.

Marginea posterioară delimitează împreună cu aripa mare a osului sfenoid fisura orbitală inferioară străbătută de nervul maxilar, nervul zigomatic (N.zygomaticus), artera infraorbitală, vena oftalmică inferioară (Vena ophtalmica inferior) şi ramuri din ganglionul pterigopalatin (Ganglion pterygopalatinum).

Marginea inferioară, se prezintă ca o creastă groasă, concavă care se îndreaptă spre alveola primului sau a celui de-al doilea molar.

PROCESELE

Procesul frontal (Processus frontalis)

Procesul frontal al maxilei este o lamă patrulateră întinsă de la nivelul porţiunii antero-mediale a corpului maxilei, la porţiunea nazală a osului frontal. I se descriu două feţe şi patru margini.

Faţa laterală, prezintă:

- creasta lacrimală anterioară (Crista lacrimalis anterior), creastă verticală care se continuă inferior cu marginea infraorbitală. Ea împarte faţa laterală a procesului frontal în două arii: aria netedă situată anterior de creasta lacrimală se continuă inferior cu faţa anterioară a corpului maxilei, aria posterioară conţine un şanţ vertical care împreună cu un şanţ similar de pe osul lacrimal formează şanţul lacrimal care adăposteşte sacul lacrimal.

Faţa medială ia parte la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale. Prezintă:

- creasta etmoidală (Crista ethmoidalis), creastă rugoasă care se articulează cu cornetul nazal mijlociu.

Marginea superioară dinţată se articulează cu porţiunea nazală a osului frontal.

Marginea inferioară continuă corpul maxilei.

Marginea posterioară sau marginea lacrimală (Margo lacrimalis), se articulează cu osul lacrimal şi se continuă pe faţa nazală a corpului maxilei cu buza anterioară a şanţului lacrimal.

Marginea anterioară se articulează cu osul nazal.

Procesul zigomatic (Processus zygomaticus)

Procesul zigomatic reprezintă vârful piramidei corpului maxilei.Este o proeminenţă piramidală situată la unirea feţelor anterioară, infratemporală şi orbitală ale corpului maxilei, care se uneşte cu osul zigomatic.

Procesul palatin (Processus palatinus)

Procesul palatin al maxilei este o lamă osoasă patrulateră, orizontală care se proiectează medial de la nivelul părţii inferioare a feţei nazale a corpului maxilei şi formează o mare parte a planşeului cavităţii nazale şi cele 2/3 anterioare ale bolţii palatine (palatul dur). Procesului palatin i se descriu două feţe şi patru margini.

Faţa inferioară concavă şi neregulată ia parte la formarea bolţii palatine. Prezintă:

- şanţurile palatine (Sulci palatini) în număr de două, situate în partea postero-laterală a feţei inferioare sunt străbătute de nervul palatin mare şi vasele palatine mari;

- fosa incisivă, este o depresiune ovalară rezultată din unirea proceselor palatine ale celor două maxile, situată înapoia incisivilor mediali;

- sutura incisivă (Sutura incisiva) este un şanţ îngust care se întinde antero-lateral de la fosa incisivă la spaţiul cuprins între incisivul lateral şi canin. Anterior de această sutură se află "premaxila", element osos separat la majoritatea vertebratelor, denumit os incisiv (Os incisivum; Premaxilla);

- torusul palatin, este o proeminenţă longitudinală, determinată de marginile mediale proeminente ale proceselor palatine ale celor două maxile;

- canalele incisive (Canales incisivi) străbătute de ramuri ale arterelor palatine mari şi de nervii nazopalatini, străbat procesele palatine posterior de incisivii mediali. Cel mai frecvent cele două canale incisive se unesc, deschizându-se pe faţa inferioară a procesului palatin printr-un orificiu unic, gaura incisivă (Foramina incisiva). Canalele incisive se pot deschide separat prin câte un orificiu situat la nivelul fosei incisive, de o parte şi de alta a liniei mediane, sau prin câte un orificiu situat la nivelul liniei mediane, situaţie în care gaura incisivă anterioară conţine ramuri ale arterei palatine mari stângi şi nervul nazopalatin stâng, iar gaura incisivă posterioară conţine ramuri ale arterei palatine mari drepte şi nervul nazopalatin drept.

Faţa superioară, netedă şi concavă transversal, formează cea mai mare parte a planşeului cavităţii nazale. Prezintă:

- orificiul canalului incisiv situat anterior, în apropierea marginii mediale a procesului palatin.

Marginea laterală este continuă cu corpul maxilei.

Marginea medială, rugoasă, se articulează pe linia mediană cu cea de pe partea opusă formând sutura palatină (intermaxilară) mediană, sutură care prezintă doi versanţi:

- versantul nazal proemină sub forma crestei nazale (Crista nasalis), a cărei porţiune anterioară numită creasta incisivă se prelungeşte cu un proces osos ascuţit, care împreună cu cel de partea opusă formează spina nazală anterioară. Creasta nazală şi creasta incisivă se articulează cu vomerul şi cu cartilajul septului nazal;

- versantul bucal prezintă un şanţ median, care anterior înapoia incisivilor mediali se lărgeşte dând naştere fosei incisive, la nivelul căreia se află orificiile de deschidere ale canalelor incisive.

Marginea posterioară, dinţată se articulează cu lama orizontală a osului palatin formând sutura palatină transversală.

Marginea anterioară, prezintă spina nazală anterioară.

Procesul alveolar (Processus alveolaris)

Procesul alveolar se desprinde de la nivelul părţii inferioare a corpului maxilei şi formează împreună cu cel de partea opusă arcul alveolar (Arcus alveolaris). Prezintă:

- cavităţile de recepţie ale dinţilor, numite alveole dentare (Alveoli dentales), câte opt de fiecare parte, cu dimensiuni şi formă variabile, în concordanţă cu dinţii conţinuţi;

- septurile interalveolare (Septa interalveolaria) care separă alveolele dentare;

- septurile interradiculare (Septa interradicularia) separă rădăcinile dinţilor mulţiradiculari;

- juga alveolaria (Juga alveolaria) sau eminenţele alveolare sunt proeminenţe determinate de alveolele dentare, situate pe faţa anterioară a procesului alveolar.

Sinusul maxilar (Sinus maxillaris)

Sinusul maxilar este o cavitate piramidală largă, care ocupă cea mai mare parte a corpului maxilei. Pereţii subţiri ai sinusului sunt formaţi de feţele orbitală, anterioară şi infratemporală ale corpului maxilei şi de procesul alveolar al maxilei. Baza sinusului priveşte spre medial, formând peretele lateral al cavităţii nazale şi prezintă pe osul dezarticulat hiatul maxilar larg, redus însă la un mic orificiu de oasele învecinate. Vârful priveşte spre lateral şi pătrunde în procesul zigomatic, sau chiar în osul zigomatic în cazul unui sinus mai larg. Sinusul maxilar se deschide în hiatul semilunar al meatului nazal mijlociu. Pereţii sinusului sunt tapetaţi de mucoasă, continuă cu cea din cavitatea nazală. Pereţii subţiri ai sinusului la care se adaugă proiecţia uneori a rădăcinilor dinţilor (premolari, canini) în sinus şi faptul că planşeul sinusului este la 1,25-1,5 cm dedesubtul nivelului planşeului cavităţii nazale (împiedicând drenajul natural al sinusului) explică posibilitatea propagării infecţiei în zonele învecinate.

 

     6. OSUL ZIGOMATIC

                    

Osul zigomatic este cel de al șaselea os al viscerocraniului și este un os lat şi pereche situat în partea supero-laterală a feţei, unde formează "pomeţii". El participă la formarea pereţilor inferior şi lateral ai orbitei, a foselor temporală şi infratemporală şi completează arcul zigomatic. Este un os neregulat, care prezintă trei feţe, cinci margini şi două procese.

                         

Faţa laterală (Facies lateralis), sau cutanată, este convexă şi prezintă:

    - gaura zigomaticofacială (Foramen zigomaticofaciale) situată în apropierea marginii antero-superioare sau orbitale a osului zigomatic este străbătută de ramura zigomaticofacială a nervului zigomatic (R.zygomaticofacialis);

   - o creastă osoasă rotunjită, situată inferior de gaura zigomaticofacială.

Faţa temporală (Facies temporalis) postero- medială, prezintă:

    - o arie anterioară rugoasă care se articulează cu maxila;

    - o arie posterioară, netedă şi concavă, care în porţiunea superioară ajunge până la procesului frontal şi participă la formarea fosei temporale, iar în porţiunea inferioară ajunge până la nivelul procesului temporal şi participă la formarea fosei infratemporale;

    - gaura zigomaticotemporală (Foramen zygomaticotemporale) străbătută de ramura zigomaticotemporală a nervului zigomatic (R. zygomaticotemporalis).

Faţa orbitală (Facies orbitalis), netedă şi concavă, este descrisă de unii autori ca proces orbital (termenul fiind utilizat la orientarea osului), se întinde superior până la nivelul procesului frontal şi participă la formarea pereţilor inferior şi lateral ai orbitei. Prezintă:

    - gaura zigomaticoorbitală (Foramen zygomaticoorbitale) prin care nervul zigomatic (N.zygomaticus) pătrunde în os şi se împarte în două ramuri care părăsesc osul zigomatic prin găurile zigomaticofacială şi zigomaticotemporală.

 Marginea antero-superioară, sau orbitală, netedă şi concavă, formează circumferinţa infero-laterală a deschiderii orbitei şi separă feţele orbitală şi laterală.

 Marginea antero-inferioară, sau maxilară, se articulează cu maxila. Pe această margine se inseră muşchiul ridicător al buzei superioare.

  Marginea postero-superioară sau temporală prezintă o porţiune verticală şi una orizontală care formează între ele un unghi obtuz. Este continuă cu marginea posterioară a procesului frontal şi cu marginea superioară a arcului zigomatic. In porţiunea superioară prezintă un mic tubercul marginal (Tuberculum marginale) .

Marginea postero-inferioară, este groasă şi rugoasă. Pe ea se inseră muşchiul maseter.

Marginea postero-medială, dinţată, se articulează superior cu aripa mare a osului sfenoid, iar inferior cu faţa orbitală a maxilei.

Procesul frontal (Processus frontalis), gros şi dinţat cu traiect ascendent, se articulează superior cu procesul zigomatic al osului frontal şi posterior cu aripa mare a osului sfenoid. Prezintă:

  • tuberculul orbital (Tuberculum orbitale) situat pe faţa orbitală a procesului.

                     

Procesul temporal (Processus temporalis) este orientat posterior şi prezintă un vârf oblic şi dinţat care se articulează cu procesul zigomatic al osului temporal, formând arcul zigomatic.

     7. OSUL PALATIN

Osul palatin, este un os pereche, situat în porţiunea posterioară a feţei, între maxilă şi procesul pterigoid al osului sfenoid. El participă la formarea pereţilor inferior şi lateral ai cavităţii nazale, a palatului dur, a peretelui inferior al orbitei, a foselor pterigopalatină şi pterigoidă şi a fisurii orbitale inferioare. Palatinul are forma literei "L", şi prezintă o lamă perpendiculară, o lamă orizontală şi trei procese: piramidal, sfenoidal şi orbital.

                      

LAMA PERPENDICULARĂ (Lamina perpendicularis)

Lama perpendiculară, subţire şi alungită, prezintă două feţe şi patru margini.

Faţa nazală (Facies nasalis), sau faţa medială participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale. Prezintă:

- o depresiune largă situată în partea inferioară, care corespunde meatului nazal inferior;

- creasta concală (Crista conchalis), este situată deasupra depresiunii şi se articulează cu cornetul (conca) nazal inferior;

- creasta etmoidală (Crista ethmoidalis) se articulează cu cornetul (conca) nazal mijlociu;

- o depresiune superficială situată între crestele concală şi etmoidală, care aparţine meatului nazal mijlociu;

- un şanţ îngust, orizontal situat deasupra crestei etmoidale, care aparţine meatului nazal superior.

Faţa maxilară (Facies maxillaris) largă, rugoasă şi neregulată, prezintă patru porţiuni:

- porţiunea sinusală acoperă dinspre posterior hiatul maxilar diminuându-i deschiderea şi formează partea posterioară a peretelui medial al sinusului maxilar;

- porţiunea maxilară se articulează cu faţa nazală a maxilei. La acest nivel se găseşte şanţul palatin mare (Sulcus palatinus major) care împreună cu un şanţ similar de pe maxilă formează canalul palatin mare, străbătut de nervul palatin mare şi vasele palatine mari;

- porţiunea pterigopalatină formează peretele medial, neted al fosei pterigopalatine;

- porţiunea pterigoidiană, rugoasă se articulează cu procesul pterigoid al osului sfenoid.

Marginea anterioară, subţire şi neregulată prezintă în dreptul crestei concale o lamă osoasă subţire şi ascuţită care se articulează cu procesul maxilar al cornetului nazal inferior şi apare astfel la nivelul peretelui medial al sinusului maxilar.

Marginea posterioară se articulează cu lama medială a procesului pterigoid al osului sfenoid şi se continuă superior cu procesul sfenoidal al osului palatin, iar inferior cu procesul piramidal al osului palatin.

Marginea superioară prezintă procesele orbital şi sfenoidal ale palatinului, separate între ele prin incizura sfenopalatină (Incisura sphenopalatina). Această incizură este transformată de faţa inferioară a corpului osului sfenoid în gaura sfenopalatină, străbătută de artera sfenopalatină (A.sphenopalatina) şi de nervii nazali posteriori superiori (Rr.nasales posteriores superiores lateralis; Rr.nasales posteriores superiores medialis).

Marginea inferioară se continuă cu marginea laterală a lamei orizontale şi participă la formarea găurii palatine mari.

LAMA ORIZONTALĂ (Lamina horizontalis)

Lama orizontală a palatinului, este o lamă osoasă patrulateră care prezintă de studiat două feţe şi patru margini.

Faţa nazală (Facies nasalis), superioară, concavă în sens transversal formează porţiunea posterioară a peretelui inferior al cavității nazale.

Faţa palatină (Facies palatina), inferioară, formează treimea posterioară a palatului dur. Prezintă:

- multiple depresiuni care adăpostesc glandele palatine (Glandulae palatinae);

- creasta palatină (Crista palatina), situată în apropierea marginii posterioare;

- orificiul de deschidere al canalului palatin mare. 

Marginea anterioară, dinţată se articulează cu marginea posterioară a procesului palatin al maxilei la nivelul suturii palatomaxilare. Locul de unire al suturilor palatomaxilare (Sutura palatomaxillaris), interpalatină şi intermaxilară (Sutura intermaxillaris) poartă denumirea de sutura cruciformă.

Marginea posterioară, subţire şi concavă, dă inserţie tendonului muşchiului tensor al vălului palatin, iar în partea medială formează împreună cu cea de partea opusă spina nazală posterioară (Spina nasalis posterior) pe care se inseră muşchiul uvulei (M.uvulae).

Marginea laterală este continuă cu lama perpendiculară a palatinului. Prezintă:

- şanţul palatin mare străbătut de nervul palatin mare şi artera palatină mare.

Marginea medială, groasă şi dinţată se articulează pe linia mediană cu marginea medială a lamei orizontale a osului palatin de partea opusă la nivelul suturii interpalatine şi formează la nivelul planşeului cavităţii nazale creasta nazală (Crista nasalis), care se articulează cu vomerul şi se continuă anterior cu creasta nazală formată de procesele palatine ale maxilelor.

PROCESUL PIRAMIDAL (Processus pyramidalis)

Procesul piramidal al osului palatin este o proeminenţă osoasă puternică, care ia naştere la unirea lamelor orizontală şi perpendiculară ale osului şi are un traiect descendent postero - lateral, pătrunzând între lamelemedială şi laterală ale procesului pterigoid al osului sfenoid. Prezintă trei feţe: posterioară, laterală şi inferioară.

Faţa posterioară prezintă o arie triunghiulară limitată de fiecare parte de câte o creastă articulară rugoasă care se articulează cu lamele pterigoide medială respectiv laterală ale procesului pterigoid al osului sfenoid. Această arie completează partea inferioară a fosei pterigoide.

Faţa laterală, prezintă:

- anterior, o suprafaţă rugoasă pentru articularea cu tuberozitatea maxilei;

- posterior, o arie triunghiulară netedă care corespunde porţiunii inferioare a fosei infratemporale.

Faţa inferioară, prezintă:

- găurile palatine mici (Foramina palatina minora), de obicei în număr de două, situate în apropierea locului de unire dintre faţa inferioară a procesului piramidal şi lama orizontală a palatinului. Acestea comunică cu canalul palatin mare prin canalele palatine mici (Canales palatini minores) şi sunt străbătute de arterele palatine mici (Aa.palatinae minores)şi de nervii palatini mici, mijlociu şi posterior (Nn.palatini minores).

PROCESUL ORBITAL (Processus orbitalis)

Procesul orbital al osului palatin este o proeminenţă osoasă care se desprinde din porţiunea anterioară a marginii superioare a lamei perpendiculare şi se orientează supero-lateral. Prezintă trei feţe articulare şi două feţe nearticulare.

Feţele articulare sunt reprezentate de:

- faţa maxilară sau anterioară, se articulează cu maxila;

- faţa sfenoidală sau posterioară, se articulează cu conca sfenoidului;

- faţa etmoidală sau mediană se articulează cu labirintul etmoidal.

Feţele nearticulare sunt reprezentate de:

- faţa orbitală sau superioară, ia parte la formarea peretelui inferior al cavităţii orbitale;

- faţa pterigopalatină sau laterală, priveşte spre fosa pterigopalatină. Ea prezintă uneori un şanţ străbătut de nervul maxilar, care se continuă cu şanţul de pe faţa infratemporală a maxilei.

PROCESUL SFENOIDAL (Processus sphenoidalis)

Procesul sfenoidal al osului palatin ia naştere din partea posterioară a marginii superioare a lamei perpendiculare şi se orientează supero-medial. Prezintă:

Faţa superioară, se articulează cu conca sfenoidului şi cu rădăcina lamei pterigoide mediale. Ea prezintă un şanţ care participă la formarea canalului palatovaginal, străbătut de ramura faringiană a ganglionului pterigopalatin (N.pharyngeus) şi de ramura faringiană a arterei maxilare (R. pharyngeus).

Faţa infero-medială, concavă ia parte la formarea pereţilor superior şi lateral ai cavităţii nazale.

Faţa laterală se articulează posterior cu lama medială a procesului pterigoid al osului sfenoid, iar partea sa anterioară netedă aparţine peretelui medial al fosei pterigopalatine. Între procesele orbital şi sfenoidal se află incizura sfenopalatină, transformată prin suprapunerea corpului osului sfenoid în gaura sfenopalatină străbătută de artera sfenopalatină şi de nervii nazali posteriori superiori.

   

     8. MANDIBULA

Mandibula este un os median şi nepereche, care formează singură maxilarul inferior şi are un rol important în funcţia masticatorie, atât prin dinţii implantaţi la nivelul ei, cât şi prin inserţia muşchilor masticatori. Prezintă un corp şi două ramuri.

           

CORPUL MANDIBULEI (Corpus mandibulae)

Are formă de potcoavă şi este alcătuit dintr-o parte inferioară, baza mandibulei (Basis mandibulae) şi o parte superioară, porţiunea alveolară (Pars alveolaris). Corpul privit în totalitate prezintă două feţe şi două margini.

Faţa externă prezintă:

- simfiza mandibulei (Symphysis mandibulae) sau simfiza mentonieră, este o creastă verticală mediană care marchează locul de unire al celor două jumătăţi ale osului embrionar;

- protuberanţa mentală (Protuberantia mentalis) sau protuberanţa mentonieră, este o proeminenţă osoasă de formă triunghiulară situată în continuarea simfizei mandibulei. Baza sa este mai excavată în porţiunea centrală, dar este ridicată de fiecare parte sub forma unui tubercul mental (Tuberculum mentale);

- gaura mentală (Foramen mentale) sau gaura mentonieră, reprezintă orificiul anterior al canalului mandibulei şi este străbătută de nervul mental (N.mentalis), de ramurile mentale ale arterei maxilare (R.mentalis) şi de vena mentală. Topografia găurii mentale este individualizată şi variază cu vârsta: astfel la copii este mai aproape de marginea inferioară a corpului mandibulei, la vârstnicii edentaţi este mai aproape de marginea superioară a corpului mandibulei sau se află chiar la nivelul ei, iar la adulţi este situată aproximativla jumătatea distanţei dintre cele două margini, pe verticala dintre primul şi al doilea premolar;

- foseta incisivă este o depresiune superficială situată inferior de dinţii incisivi;

- linia oblică (Linea obliqua), pleacă de la nivelul fiecărui tubercul mental, se orientează superior şi posterior, inferior de gaura mentală şi se continuă cu marginea anterioară a ramurii mandibulei.

Faţa internă, sau posterioară, prezintă:

- o linie mediană, care reprezintă locul de unire al celor două hemimandibule;

- spinele mentale sau apofizele genii, situate pe linia mediană, sunt în număr de patru, două superioare (Spina mentalis superior; Spina geni superior) şi două inferioare(Spina mentalis inferior; Spina geni inferior);

- gaura linguală, este un mic orificiu inconstant, situat deasupra spinei mentale, care se continuă în interiorul osului cu un canal şi este străbătută de o ramură a arterei linguale;

- linia milohioidiană (Linea mylohyoidea) este o linie oblică, proeminentă, care pleacă de la nivelul spinei mentale şi se termină în dreptul celui de-al treilea molar. Linia milohioidiană împarte faţa internă a corpului mandibulei într-o porţiune superioară bucală şi o porţiune inferioară cervicală;

- foseta sublinguală (Fovea sublingualis) este o depresiune situată superior de linia milohioidiană care vine în raport cu glanda sublinguală (Glandula sublingualis);

- foseta submandibulară (Fovea submandibularis), este o depresiune situată inferior de linia milohioidiană care vine în raport cu glanda submandibulară (Glandula submandibularis) şi cu nodurile limfatice submandibulare (Nodi submandibulares);

- torusul mandibular (Torus mandibularis), este o proeminenţă rotunjită, inconstantă, situată deasupra liniei milohioidiene, medial de rădăcinile dinţilor molari.

Marginea inferioară este groasă şi rotunjită şi prezintă:

- fosa digastrică (Fossa digastrica), este o depresiune ovalară situată de o parte şi de alta a liniei mediane ;

- şanţul arterei faciale, străbătut de artera facială (Arteria facialis).

Marginea superioară sau procesul alveolar formează arcul alveolar (Arcus alveolaris), este mai restrânsă comparativ cu marginea inferioară, se dezvoltă odată cu erupţia dinţilor şi se resoarbe după pierderea lor. Prezintă:

- 16 cavităţi, alveolele dentare (Alveoli dentales) care conţin rădăcinile dinţilor;

- septurile interalveolare (Septa interalveolaria) separă alveolele dentare;

- septurile interradiculare (Septa interradicularia) separă rădăcinile dinţilor multiradiculari;

- juga alveolaria (Juga alveolaria) reprezintă relieful alveolelor dentare pe faţa externă a arcului alveolar;

- fosa retromolară (Fossa retromolaris) este o suprafaţă triunghiulară, excavată şi rugoasă situată între cele două ramuri de bifurcaţie ale crestei temporale de la nivelul ramurii mandibulei şi marginea posterioară a alveolei ultimului molar.

RAMURILE MANDIBULEI (Ramus mandibulae)

                          

Ramurile mandibulei sunt două lame osoase patrulatere, care se detaşează de la nivelul extremităţilor posterioare ale corpului şi se orientează oblic superior şi posterior. Fiecare ramură formează cu corpul unghiul mandibulei (Angulus mandibulae) sau gonionul şi prezintă două feţe şi patru margini.

Faţa laterală, prezintă:

- tuberozitatea maseterică (Tuberositas masseterica) formată de o serie de creste osoase, oblice, situate în apropierea unghiului mandibulei.

Faţa medială, prezintă:

- gaura mandibulei (Foramen mandibulae) reprezintă orificiul canalului mandibulei (Canalis mandibulae) şi este situată la distanţă egală între marginile anterioară şi posterioară ale ramurii şi la acelaşi nivel cu marginea alveolară a corpului mandibulei. Gaura mandibulei este străbătută de nervul alveolar inferior (N.alveolaris inferior), de artera alveolară inferioară (A.alveolaris inferior) şi de venele alveolare inferioare care pătrund în canalul mandibulei;

- lingula mandibulei (Lingula mandibulae) sau "spina lui Spix" este o lamelă osoasă triunghiulară, care acoperă antero-superior gaura mandibulei şi pe care se inseră ligamentul sfenomandibular (Lig.sphenomandibulare). Lingula este un reper important în anestezierea nervului alveolar inferior;

- creasta pterigoidiană este o creastă osoasă situată posterior de gaura mandibulei, pe care se găseşte uneori o proeminenţă osoasă, numită "antilingula";

- şanţul milohiodian (Sulcus mylohyoideus) situat inferior de gaura mandibulei, străbate faţa medială a ramurii, având un traiect oblic inferior şi anterior şi se pierde pe faţa internă a corpului mandibulei. Şanţul este străbătut de nervul milohioidian (N.mylohyoideus) şi de ramura milohioidiană a arterei maxilare (R.mylohyoideus);

- tuberozitatea pterigoidiană (Tuberositas pterygoidea), este o rugozitate situată în partea inferioară a feţei mediale, în apropierea unghiului mandibulei, pe care se inseră muşchiul pterigoidian medial.

Marginea anterioară, subţire în porţiunea superioară unde se continuă cu marginea anterioară a procesului coronoid şi mai groasă în porţiunea inferioară unde se continuă cu linia oblică, prezintă:

- creasta temporală (Crista temporalis), este o creastă rugoasă situată la 3-5 mm medial de marginea anterioară, care începe la nivelul procesului coronoid, se orientează oblic inferior şi anterior şi se termină posterior de alveola ultimului molar bifurcându-se în două creste secundare, medială şi laterală.

- un şanţ vertical situat între marginea anterioară şi creasta temporală;

- trigonul retromolar (Trigonum retromolaris) reprezintă porţiunea inferioară a şanţului vertical.

Marginea posterioară, netedă şi sinuoasă vine în raport cu glanda parotidă.

Marginea inferioară se continuă cu marginea inferioară a corpului mandibulei. La unirea celor două margini se află unghiul mandibulei (gonion). Valoarea unghiului mandibulei diferă în raport cu vârsta şi cu tipul masticator. La adult are valoarea de 110°-125°, iar la mandibula edentată (nou-născuţi, bătrâni) are valoarea de 135°-150°. Unghiul mandibulei reprezintă un reper important în antropologie şi în chirurgia stomatologică.

Marginea superioară prezintă două procese: coronoid situat anterior şi condilar situat posterior, separate de o scobitură numită incizura mandibulară (Incisura mandibulae).

- procesul coronoid (Processus coronoideus) este o lamă osoasă care se desprinde de la nivelul unghiului antero-superior al ramurii mandibulei. Prezintă o bază, un vârf, două feţe şi două margini: baza, inferioară se confundă cu ramura mandibulei; vârful, superior este ascuţit sau rotunjit; marginea anterioară se continuă cu cea a ramurii mandibulei; marginea posterioară limitează anterior incizura mandibulară; faţa laterală este plană şi netedă; faţa medială prezintă creasta temporală care se continuă pe faţa medială a ramurii;

- procesul condilar (Processus condylaris) se desprinde de la nivelul unghiului postero-superior al ramurii mandibulei şi este format de capul şi colul mandibulei. Capul mandibulei (Caput mandibulae; Condylus mandibulae) sau condilul se articulează cu fosa mandibulară a osului temporal participând la formarea articulaţiei temporomandibulare. Capul mandibulei este o proeminenţă osoasă alungită, cu axul mare orientat medial şi posterior care prezintă doi versanţi:  anterior acoperit de cartilaj hialin şi posterior acoperit de periost – separaţi printr-o creastă transversală. Colul mandibulei (Collum mandibulae) este o coloană îngustă uşor turtită antero-posterior, care în partea antero- medială prezintă foseta pterigoidă (Fovea pterygoidea). Lateral, pe colul mandibulei se inseră ligamentul lateral al articulaţiei temporomandibulare (Articulatio temporomandibularis; Lig.laterale), iar medial se găseşte o creastă, numită creasta colului sau creasta mandibulară, care limitează medial foseta pterigoidă;

- incizura mandibulară cuprinsă între procesul coronoid şi procesul condilar este străbătută de nervul maseterin (N.massetericus) şi de artera maseterină (A.masseterica).

Canalul mandibular, străbătut de artera, venele şi nervul alveolar inferior, începe la nivelul găurii mandibulei, străbate ramura mandibulei, ajunge la nivelul corpului unde este situat inferior de alveolele dentare cu care comunică prin mici canalicule străbătute de nervi şi vase destinate rădăcinilor dinţilor şi se termină inferior, între rădăcinile primului şi a celui de-al doilea premolar, sau în dreptul celui de-al doilea premolar divizându-se în două canale: canalul mental care se deschide pe faţa externă a corpului mandibulei la nivelul găurii mentale şi canalul incisiv care se termină la nivelul dinţilor incisivi. Uneori canaliculul destinat ultimului moIar este mai dezvoltat şi poartă numele de canalul lui Robinson. Cunoaşterea lui are importanţă în anestezierea ultimului molar.

 

     9. ETMOIDUL

               

Etmoidul este cel de-al nouălea os care formează viscerocraniul și singurul care participă atât la formarea lui cât și la formarea neurocraniului. Este un os median şi nepereche, situat în partea anteromediană a bazei craniului, la nivelul incizurii etmoidale a osului frontal. Ia parte la formarea pereţilor cavităţilor orbitale şi a cavităţii nazale. Etmoidul este constituit dintr-o lamă verticală , o lamă cribroasă sau orizontală, şi două mase laterale – labirintele etmoidale care conţin cavităţi pline cu aer, numite celule etmoidale.

LAMA CRIBROASĂ

Lama cribroasă (Lamina cribrosa), de formă dreptunghiulară se încadrează în incizura etmoidală a osului frontal. I se descriu două feţe, superioară şi inferioară.

Faţa superioară (endocraniană), concavă, este împărţită de crista galli în două şanţuri antero-posterioare, şanţurile olfactive, care vin în raport cu girusurile drepte (Gyrus rectus) şi cu bulbii olfactivi. Faţa superioară prezintă următoarele elemente anatomice:

- găurile cribroase (Foramina cribrosa) sau orificiile olfactive în număr de 20-30, străbat lamina cribrosa şi servesc ca pasaj filetelor nervilor olfactori (Nervus olfactorius l; Fila olfactoria);

- fanta etmoidală, este o mică depresiune dispusă anterior de o parte şi de alta a cristei galli, ocupată de dura mater;

- gaura etmoidală, situată lateral de fanta etmoidală este străbătută de nervul etmoidal anterior, artera etmoidală anterioară şi venele etmoidale. Ea este legată prin şanţul etmoidal de orificiul canalului etmoidal anterior.

Faţa inferioară (exocraniană), convexă, participă la formarea tavanului cavităţii nazale şi prezintă găurile cribroase străbătute de filete ale nervilor olfactori.

                  

LAMA VERTICALĂ

Lama verticală este împărţită de lama cribroasă în două porţiuni:

- porţiunea superioară, numită crista galii (Crista galli) are formă triunghiulară şi prezintă două feţe şi trei margini: feţele (dreaptă şi stângă) sunt netede, dar uneori proemină datorită prezenţei celulelor aeriene; marginea inferioară sau baza, aderă la lama cribroasă; marginea posterioară, subţire, dă inserţie coasei creierului; marginea anterioară,scurtă şi groasă, se uneşte cu osul frontal prin două mici aripi (Ala cristae galli) care completează gaura oarbă.

- porţiunea inferioară, lama perpendiculară (Lamina perpendicularis) este o lamă subţire, pentagonală şi mediană care coboară de la nivelul lamei cribroase pentru a forma partea superioară a septului nazal. Prezintă două feţe şi cinci margini: feţele laterale (dreaptă şi stângă) sunt netede, exceptând porţiunea lor superioară care prezintă numeroase şanţuri şi canale care comunică cu găurile cribroase şi sunt străbătute de filete ale nervilor olfactori; marginea superioară aderă la lama cribroasă; marginea anterioară se articulează cu spina nazală a frontalului şi cu oasele nazale; marginea anteroinferioară se articulează cu porţiunea cartilaginoasă a septului nazal; marginea posterioară se articulează cu creasta sfenoidală; marginea postero-inferioară se articulează cu vomerul, formând împreună porţiunea osoasă a septului nazal.

LABIRINTELE ETMOIDALE

Labirintele etmoidale (Labyrinthus ethmoidalis) sunt două mase laterale, cubice, suspendate de marginile laterale ale lamei cribroase, intercalate între cavităţile orbitale şi cavitatea nazală. Labirintele etmoidale conţin celule aeriene etmoidale, care din punct de vedere topografic se împart în trei grupe - anterioară, mijlocie şi posterioară. Unele celule etmoidale sunt proprii etmoidului, iar altele sunt incomplete, reprezentate de semicelule completate pe scheletul articulat de semicelulele oaselor învecinate. Celulele etmoidale formează sinusurile etmoidale. Fiecărui labirint etmoidal i se descriu şase feţe:

- faţa superioară prezintă semicelule completate de semicelulele incizurii etmoidale a frontalului împreună cu care formează celulele "etmoidofrontale". Între aceste semicelule se găsesc două şanţuri care împreună cu şanţurile similare de la nivelul incizurii etmoidale a frontalului formează canalul etmoidal anterior - străbătut de nervul etmoidal anterior, artera etmoidală anterioară şi venele etmoidale - şi canalul etmoidal posterior - străbătut de nervul etmoidal posterior, artera etmoidală posterioară şi venele etmoidale - canale care se deschid la nivelul orbitei prin găurile etmoidale anterioară şi posterioară;

- faţa posterioară prezintă semicelule completate de semicelulele de la nivelul corpului sfenoidului şi al procesului orbital al palatinului;

- faţa anterioară prezintă semicelule completate de semicelulele de la nivelul osului lacrimal şi a procesului frontal al maxilei;

- faţa inferioară prezintă semicelule completate de semicelulele de la nivelul maxilei şi a procesului orbital al palatinului;

- faţa laterală este reprezentată de lama orbitală (Lamina orbitalis) lamă patrulateră, netedă şi subţire, motiv pentru care este denumită "os plan" sau "lamina papyracee". Ea participă la formarea peretelui medial al orbitei, acoperă celulele etmoidale anterioare (Cellulae ethmoidales anteriores), mijlocii (Cellulae ethmoidales mediae) şi posterioare (Cellulae ethmoidales posteriores) şi se articulează superior cu lama orbitală a osului frontal, inferior cu maxila şi cu procesul orbital al palatinului, anterior cu osul lacrimal și posterior cu osul sfenoid;

- faţa medială formează o parte a peretelui lateral al cavităţii nazale şi i se descriu două porţiuni: porţiunea preturbinală şi supraturbinală la nivelul căreia se află o proeminenţă rotunjită numită agger nasi, iar înapoia acesteia se află o serie de şanţuri verticale străbătute de filetele nervilor olfactori; porţiunea turbinală prezintă două lamele osoase, dispuse orizontal şi răsucite în formă de cornet de hârtie, numite conca nazală superioară (Concha nasalis superior) sau cornetul superior şi conca nazală mijlocie (Concha nasalis media) sau cornetul mijlociu. Deasupra cornetului superior există uneori un cornet suplimentar, reprezentat de conca nazală supremă (Concha nasalis suprema). Fiecare cornet prezintă o margine superioară aderentă la faţa medială a labirintului etmoidal, o margine inferioară liberă şi recurbată, o faţă supero-medială convexă care priveşte spre septul nazal şi o faţă infero-laterală concavă care priveşte spre faţa medială a labirintului etmoidal. Cornetul mijlociu este cel mai întins depăşind faţa medială a labirintului etmoidal şi articulându-se prin extremitatea sa anterioară cu procesul frontal al maxilei, iar prin extremitatea sa posterioară cu lama perpendiculară a palatinului. Spaţiile cuprinse între cornete şi faţa medială a labirintului etmoidal se numesc meaturi, descriindu-se un meat nazal superior şi un meat nazal mijlociu. În meatul nazal superior se deschid celulele etmoidale posterioare. În meatul nazal mijlociu se deschid celulele etmoidale anterioare şi mijlocii, sinusul frontal şi sinusul maxilar.

Meatul nazal mijlociu prezintă următoarele elemente anatomice:

- procesul uncinat (Processus uncinatus) este un proces în formă de iatagan care se desprinde de pe faţa medială a labirintului etmoidal;

- bula etmoidală (Bulla ethmoidalis) este o proeminenţă rotunjită determinată de celulele etmoidale mijlocii, situată deasupra şi înapoia procesului uncinat;

- hiatul semilunar (Hiatus semilunaris) este o despicătură de formă semilunară situată între procesul uncinat şi bula etmoidală, la nivelul căreia se află orificiul de deschidere al sinusului maxilar;

- infundibulul etmoidal (Infundibulum ethmoidale) este situat în porţiunea antero-superioară a meatului mijlociu. El este reprezentat de un canal scurt care continuă superior hiatul semilunar, primeşte orificiile de deschidere ale celulelor etmoidale anterioare şi apoi urcă spre sinusul frontal, cu care comunică. Uneori infundibulul este un canal orb, situaţie în care sinusul frontal se deschide direct în meatul mijlociu.

SINUSURILE ETMOIDALE

Etmoidul este un os pneumatizat datorită prezenţei la nivelul labirintelor etmoidale a unor celule pline cu aer unele fiind semicelule completate de semicelulele oaselor învecinate şi altele fiind celule proprii ale etmoidului, alcătuind sinusurile etmoidale. Celulele sinusurilor etmoidale sunt grupate în anterioare, mijlocii şi posterioare. Grupele nu sunt perfect delimitate una faţă de cealaltă, totuşi ele se pot distinge prin nivelul de comunicare cu cavitatea nazală.

Grupa anterioară (Sinusurile infundibulare) conţine până la 11 celule care se deschid la nivelul infundibulului etmoidal.

Grupa mijlocie (Sinusurile bulare) conţine aproximativ 3 celule care se deschid la nivelul meatului mijlociu prin unul sau mai multe orificii situate la nivelul bulei etmoidale sau deasupra acesteia.

Grupa posterioară conţine 1 pâna la 7 celule care se deschid de obicei printr-un singur orificiu în meatul nazal superior.

Celulele etmoidale sunt căptuşite de o mucoasă care este continuă cu cea a cavităţii nazale, particularitate care favorizează extinderea infecţiilor. Mucoasa se poate inflama dând etmoidita. Deoarece separarea dintre celulele etmoidale şi cavitatea orbitală este realizată de lama orbitală foarte subţire, infecţiile se pot extinde cu uşurinţă de la sinusuri la orbită.

Pentru a cuprinde întreaga sa complexitate, craniul trebuie privit ca un tot unitar și nu ca o sumă de oase privite individual. Pentru a înțelege în totalitate craniul, este nevoie să cunoașteți si elementele care alcătuiesc neurocraniul.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!